How to Stop Missing Deadlines? Please Follow our Telegram channel https://t.me/PlopAndreiCom ( @plopandreicom)

APPLY FOR THIS OPPORTUNITY! Or, know someone who would be a perfect fit? Let them know! Share / Like / Tag a friend in a post or comment! To complete application process efficiently and successfully, you must read the Application Instructions carefully before/during application process.
Având în vedere problemele ridicate în paragraful anterior, considerăm că funcţia învinuirii la această etapă merită o atenţie deosebită. Vom încerca să determinăm care sunt neajunsurile şi cum pot fi ele soluţionate în vederea realizării depline ale contradictorialităţii.
            Este uşor de dedus că funcţia învinuirii a apărut înaintea celei a apărării. Căci, nu ai nevoie de un remediu atâta timp cît nu există o problemă.
            Învinuirea (acuzarea) este condiţia obligatorie pentru dispunerea efectuării justiţiei [65, pag.77].
            Autorii ruşi T.T. Aliev, N.A. Gromov, L.M. Zeinalova, N.A. Luchicev definesc învinuirea ca fiind „afirmaţia despre comiterea unei fapte penale de către o persoană, înaintată (prezentată) acesteia în strictă conformitate cu legea [50, pag.25].
            Ilustrul procesualist rus I. Ia. Foiniţkii folosea termenul „urmărire penală” în calitate de sinonim pentru învinuire”.
             M. S. Strogovici, caracterizând funcţiile procesual-penale denumea funcţia învinuirii „urmărirea penală sau învinuirea”, iar „urmărirea penală este o activitate procesuală de acuzare (învinuire) [79, pag.72].
            V.M. Saviţkii stipulează că învinuirea ca funcţie procesuală, întotdeauna este îndreptată împotriva unei persoane concrete. Învinuirea în mod obligatoriu trebuie să fie strict personificată. Ea constă în urmărirea persoanei în cauză şi demonstrarea vinovăţiei acesteia, reieşind din probele certe existente [74, pag.72].
            Acelaşi autor specifică că este posibilă şi chiar trebuie făcută distincţia între învinuire ca funcţie procesuală şi învinuire ca obiect al probaţiunii. El consideră că activitatea de probaţiune care nu se bazează pe un act de învinuire clar este irealizabilă deoarece nu are un scop. Pe de altă parte, învinuirea care nu se statuează pe probe apare ca o „ameninţare fără folos” [75, pag.45].
            După cum menţionează autorul Z.Z. Zinatulin, învinuirea în calitatea sa de funcţie procesuală apare în faza urmăririi penale. La acest moment ea se realizează printr-un şir de acţiuni ale organului sau persoanei care efectuează urmărirea penală. Una dintre primele acţiuni este formularea „învinuirii primare” de către organul de urmărire penală, în limitele competenţei sale, şi prezentarea acestei „învinuiri primare” persoanei în privinţa căreia există probe că ar fi săvârşit o infracţiune. Ambele aceste acţiuni se materializează în ordonanţa despre atragerea la răspundere a persoanei în calitate de învinuit [80, pag.50].
            De vreme ce am expus opiniile teoretice referitor la învinuire la faza de urmărire penală a procesului penal, se impune examinarea aceleiaşi probleme sub aspect al legislaţiei în vigoare.
            Aşadar, reieşind din prevederile Codului de Procedură Penală al Republicii Moldova putem deduce că toţi participanţii la procesul penal se pot clasifica în două mari categorii – ce corespund funcţiei acuzării şi funcţiei apărării şi categoria altor participanţi ce ajută la desfăşurarea procesului penal (vezi: Titlul III CPP).
Funcţia acuzării este exercitată de către partea acuzării care este reprezentată de către: procuror; organul de urmărire penală (implicit ofiţerul de urmărire penală care efectuează nemijlocit acţiunile procesuale); victima; partea vătămată; partea civilă (aceasta nu are atribuţii de susţinere a învinuirii, ci urmăreşte scopul de a-şi recupera prejudiciul cauzat prin infracţiune).
Momentul când începe să fie exercitată funcţia de învinuire este momentul pornirii urmăririi penale în condiţiile prevăzute de art.274 CPP al R.M.
Considerăm că nu trebuie confundat momentul când începe să fie exercitată funcţia învinuirii cu momentul punerii sub învinuire (art.281 CPP al RM). Argumentăm aceasta prin faptul că odată ce a fost pornită urmărirea penală, organul competent trebuie să depună toate eforturile pentru a colecta probele necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului şi pentru a stabili răspunderea acestuia (art.252 CPP al R.M.). Toate probele colectate în condiţiile legii şi care vor demonstra vinovăţia făptuitorului vor fi puse ca bază la înaintarea învinuirii. Aşadar, activitatea desfăşurată de organul de urmărire penală până la punerea persoanei sub învinuire nu este  altceva decât exercitarea funcţiei acuzării.

Suntem de acord cu opinia autorului F.N. Fatculin care stabileşte că învinuirea primară se stabileşte nu în rezoluţia sau procesul-verbal de începere a urmăririi penale ci în ordonanţa de punere sub învinuire conform art.281 CPP al R.M. Scopul rezoluţiei sau procesului-verbal de începere a urmăririi penale este de a iniţia acţiunile procesuale ce vor verifica informaţiile despre existenţa infracţiunii şi dacă acestea se vor adeveri, făptuitorului i se va formula şi înainta învinuirea. În caz contrar va avea loc încetarea urmăririi penale [80, pag.42].
Funcţia învinuirii la etapa urmăririi penale este exercitată efectiv de către organele de stat special împuternicite: procurorul şi organul de urmărire penală, în virtutea  faptului că statul le acordă atribuţii suficiente pentru realizarea calitativă a funcţiei lor.
Indiferent de tipul acuzării (fie ea publică, privată sau privat-publică) organele oficiale care reprezintă partea acuzării întotdeauna vor apăra interesele persoanelor prejudiciate prin comiterea infracţiunii. Aşadar, la etapa urmăririi penale partea vătămată şi victima îşi vor realiza interesele şi drepturile atât prin mijloace proprii statutului lor, cît şi prin intermediul procurorului şi organului de urmărire penală. Chiar dacă se consideră că organele de urmărire penală şi procurorul activează de aceeaşi „baricadă” cu victima şi partea vătămată, legea permite ultimelor să atace în modul corespunzător acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală şi procurorului.
În cele ce urmează reproducem drepturile procesuale ale procurorului (art.52 CPP al R.M.), ale ofiţerului de urmărire penală (art.57 CPP al R.M.), ale victimei şi părţii vătămate (art.58-60 CPP al R.M.). Concomitent contrapunem drepturile şi procesuale ale bănuitului, învinuitului (art.63-66 CPP al R.M.) şi ale apărătorului (art.68 CPP).
            La efectuarea urmăririi penale, procurorul:
·                     porneşte urmărirea  penală şi ordonă efectuarea urmăririi  penale în   conformitate  cu  prezentul  cod,  refuză  pornirea  urmăririi  sau încetează urmărirea penală;
·                     exercită nemijlocit urmărirea penală în condiţiile legii;
·                     conduce personal  urmărirea  penală  şi  controlează  legalitatea acţiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire penală;
·                     controlează   permanent  executarea  procedurii  de  primire   şi înregistrare a sesizărilor privind infracţiunile;
·                     cere de la  organul de urmărire penală, de la procurorii ierarhic inferiori,  pentru control, dosare penale, documente, acte  procedurale,  materiale  şi  alte  date  cu  privire  la  infracţiunile  săvârşite  şi persoanele identificate în cauzele penale în care exercită controlul;
·                     verifică calitatea   probelor  administrate,  veghează  ca  orice infracţiune   să  fie  descoperită,  orice  infractor  să  fie  tras  la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indici temeinici că a săvârşit o infracţiune;
·                     fixează termenul  rezonabil  de  urmărire penală  pentru  fiecare cauză;
·                     anulează ordonanţele  ilegale  şi neîntemeiate ale  organului  de urmărire penală şi ale procurorilor ierarhic inferiori;
·                     soluţionează  abţinerile  sau recuzările ofiţerilor de  urmărire penală sau ale procurorilor ierarhic inferiori;
·                     decide aplicarea  măsurii  preventive, modificarea şi  revocarea ei,  cu excepţia arestării preventive, arestării la domiciliu, liberării provizorii   şi  ridicării  provizorii  a  permisului  de  conducere   a mijloacelor de transport;
·                     efectuează controlul asupra legalităţii reţinerii persoanei;
·                     emite, conform  prevederilor CPP, ordonanţe  privind reţinerea  persoanei, aducerea forţată a persoanei, ridicarea de obiecte şi documente, privind alte acţiuni de urmărire penală;
·                     adresează  în  instanţa de judecată demersuri  pentru  obţinerea autorizării  arestării  şi prelungirii acesteia, liberării provizorii  a persoanei   reţinute   sau  arestate,  sechestrului  corespondenţei   şi ridicării  ei,  interceptării  comunicărilor, suspendării  provizorii  a  învinuitului  din funcţie, urmăririi fizice şi prin mijloace electronice a  persoanei,  exhumării  cadavrului,  controlului  video  şi  audio  al încăperii,  instalării în încăpere a mijloacelor tehnice de înregistrare audio   şi  video,  controlării  comunicărilor  cu  caracter  informative adresate  bănuitului, internării persoanei în instituţie medicală pentru efectuarea expertizei şi a altor acţiuni pentru care se cere autorizarea judecătorului de instrucţie;
·                     asistă la  efectuarea oricărei acţiuni de urmărire penală sau  o efectuează personal; 
·                     poate solicita   participarea  judecătorului  de  instrucţie  la efectuarea unor acţiuni de urmărire penală;
·                     încetează  procesul  penal, dispune scoaterea persoanei  de  sub urmărire penală sau clasează cauza penală în cazurile prevăzute de lege;
·                     pune sub  învinuire  şi  ascultă  învinuitul  în  baza  probelor prezentate  de organul de urmărire penală sau în baza probelor acumulate de el personal;
·                     aduce la cunoştinţa părţilor materialele dosarului;
·                     întocmeşte   rechizitoriul  în  cauza  penală,  copia  căruia  o înmânează  învinuitului,  şi  trimite  cauza  în  instanţa  de  judecată competentă, etc.
  
  Ofiţerul de urmărire penală conform art. 57 CPP are următoarele atribuţii: 
·                     asigură înregistrarea  infracţiunii  în modul  stabilit,  propune procurorului  de a înceta urmărirea penală, clasa dosarul penal sau de a nu începe urmărirea penală din lipsa indicilor infracţiunii;
·                     propune transmiterea  cauzei  penale pentru urmărire penală  după competenţă unui alt organ de urmărire penală;
·                     poartă răspundere pentru efectuarea legală şi la timp a urmăririi penale;
·                     face propuneri  procurorului de a înainta în instanţa de judecată demersuri   în   vederea obţinerii  autorizaţiei  pentru   a   efectua percheziţie,  a  aplica  sechestrul bunurilor,  corespondenţei  poştale, telegrafice şi a le ridica, a intercepta convorbirile telefonice şi alte comunicări,  a  suspenda  provizoriu învinuitul din  funcţie,  a  ridica obiecte  şi  documente  de  la terţi, a urmări fizic  şi  prin  mijloace electronice persoana, a lua forţat mostre de salivă, sânge, păr, unghii, a  exhuma  cadavrul, a efectua controlul audio şi video al încăperii,  a instala  în încăpere mijloace tehnice de înregistrare audio şi video,  a controla comunicările cu caracter informativ adresate bănuitului;
·                     citează şi  audiază  persoane  în  calitate  de  bănuit,   parte vătămată, martori;
·                     cercetează  şi  fixează,  în  modul  stabilit,  locul  săvârşirii infracţiunii, efectuează percheziţii în cazul infracţiunii flagrante sau cauzei  care nu suferă amânare, ridică obiecte şi documente, realizează, conform legii, alte acţiuni la faţa locului;
·                     conduce, din  momentul  înregistrării faptei social  periculoase, măsurile  operative  de investigaţii pentru  descoperirea  infracţiunii, căutarea  persoanelor  dispărute fără urmă, precum şi a  bunurilor  care s-au pierdut în urma săvârşirii infracţiunii;
·                     dispune, prin comisie rogatorie, altor organe de urmărire penală;
·                     recunoaşte  persoanele  ca parte vătămată, parte  civilă,  parte civilmente responsabilă;
·                     întreprinde   măsuri,  prevăzute  de  lege,  pentru   asigurarea reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune;
·                     asigură,   prin   biroul  de  avocaţi,  numirea  din  oficiu   a apărătorului în cauza penală în cazurile prevăzute de prezentul cod;
·                     adoptă ordonanţe  referitor la cererile persoanelor participante la proces în legătură cu cauza penală;
·                     propune alegerea,    prelungirea,   modificarea   şi   revocarea măsurilor  preventive, eliberarea bănuitului reţinut pînă la autorizarea arestării de către instanţă; etc.
            Conform  art. 58 al CPP, victima beneficiază de următoarele drepturi:
·                     să primească  de la organul de urmărire penală certificat  despre  faptul  că  ea s-a adresat cu cerere sau o copie de  pe  procesul-verbal despre cererea orală;
·                     să prezinte documente şi obiecte pentru confirmarea cererii sale; să se adreseze cu o cerere suplimentară;
·                     să ceară de  la organul respectiv informaţii despre  soluţionarea cererii sale;
·                     să ceară de  la organul de urmărire penală să fie recunoscută  ca parte vătămată în cauza penală dacă este persoană fizică;
·                     să depună  cerere  pentru  a fi recunoscută ca  parte  civilă  în procesul penal;
·                     să retragă cererea în cazurile prevăzute de lege;
·                     să primească  certificat  despre  înregistrarea cererii  sale  şi începerea  urmăririi  penale sau copie de pe ordonanţa de  neîncepere  a urmăririi penale;
·                     să atace ordonanţa  de neîncepere a urmăririi penale în decurs de 10 zile din momentul primirii copiei de pe ordonanţa respectivă şi să ia cunoştinţă de materialele în baza cărora a fost emisă această ordonanţă;
·                     să fie apărată  de acţiunile interzise de lege în modul prevăzut pentru apărarea persoanelor participante la procesul penal;
·                     să fie asistată,  la   acţiunile   procesuale   efectuate   cu participarea ei, de un apărător ales.
            Victima unei  infracţiuni  deosebit de grave sau excepţional  de grave  contra  persoanei, indiferent de faptul dacă este recunoscută  în calitate  de  parte  vătămată sau parte civilă, dispune de  asemenea  de următoarele drepturi:
·                     să fie consultată   de  un  apărător  avocat  pe  tot   parcursul procesului penal ca şi celelalte părţi în proces;
·                     să fie asistată  de  un  avocat din oficiu în cazul  în  care  nu dispune de mijloace băneşti pentru a plăti avocatul; 
·                     să fie însoţită  de o persoană de încredere, alături de  avocatul său, la toate cercetările, inclusiv la şedinţele închise;
·                     să primească o hotărâre  judecătorească  despre   compensarea materială pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune.
            Conform art. 60 al CPP partea vătămată dispune de următoarele drepturi:
·                     să cunoască esenţa învinuirii; să facă declaraţii şi explicaţii;
·                     să prezinte  documente  şi  alte mijloace de probă  pentru  a  fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;
·                     să ceară recuzarea  persoanei  care efectuează urmărirea  penală, judecătorului,  procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
·                     să facă obiecţii   împotriva  acţiunilor  organului  de  urmărire penală sau instanţei de judecată şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii respective;
·                     să ia cunoştinţă   de  toate  procesele-verbale  ale   acţiunilor procesuale la care a participat, să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
·                     să ia cunoştinţă   de  materialele  cauzei  penale  din  momentul încheierii  urmăririi penale şi să noteze orice informaţii din dosar sau să facă copii;
·                     să participe  la  şedinţa  de judecată,  inclusiv  la  examinarea materialelor cauzei;
·                     să pledeze în dezbateri judiciare privitor la prejudiciul cauzat;
·                     să fie informată  de  organul  de urmărire penală  despre  toate hotărârile  adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească  gratuit,  la  solicitarea sa, copii de  pe  aceste  hotărâri, precum  şi de pe hotărârea de încetare sau clasare a procesului în cauza respectivă,  de  neîncepere  a urmăririi penale, copia de  pe  sentinţă, decizie sau de pe o altă hotărâre judecătorească definitivă;
·                     să depună plângeri împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de  urmărire penală, precum şi să atace hotărârea instanţei privitor  la prejudiciul cauzat;
·                     să retragă  plângerile  depuse de ea sau de reprezentantul  său, inclusiv  plângerile  împotriva acţiunilor interzise de  lege  săvârşite împotriva sa;
·                     să se împace  cu  bănuitul, învinuitul, inculpatul  în  cazurile prevăzute de lege;
·                     să facă obiecţii   asupra  plângerilor  altor  participanţi   la proces,  care i-au fost duse la cunoştinţă de către organul de  urmărire penală sau despre care a aflat în alte împrejurări;
·                     să participe la judecarea cauzei pe cale ordinară de atac;
·                     să i se repare  din  contul statului prejudiciul cauzat în  urma infracţiunii;
·                     să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală şi să i  se  repare  prejudiciul  cauzat în  urma  acţiunilor  nelegitime  ale organului de urmărire penală;
·                     să i se restituie  bunurile  ridicate  de  organul  de  urmărire penală  în  calitate de mijloace de probă sau prezentate de  ea  însăşi, precum şi bunurile ce îi aparţin şi au fost ridicate de la persoana care a  săvârşit acţiunea interzisă de legea penală, să primească în original documentele care îi aparţin;
·                     să fie reprezentată  de  un  apărător  ales,  iar  dacă  nu  are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistată de un avocat din oficiu.
            În cele ce urmează contrapunem drepturile părţii apărării consacrate de lege, aşadar:
            Bănuitul, conform prevederilor articolului 64 al CPP are dreptul:
·                     să ştie de  ce  este bănuit şi, în legătură cu  aceasta,  imediat după  reţinere  sau  după ce i s-a adus la cunoştinţă  hotărârea  despre aplicarea măsurii preventive sau recunoaşterea în calitate de bănuit, să fie  informat  în  prezenţa apărătorului, în limba pe care  o  înţelege, despre  conţinutul  bănuielii şi despre încadrarea juridică  a  faptelor infracţionale de săvârşirea cărora este suspectat;
·                     imediat după  reţinere  sau  după recunoaşterea  în  calitate  de bănuit, să primească de la persoana care l-a reţinut informaţie în scris despre  drepturile  de  care dispune prin  prezentul  articol,  inclusiv dreptul  de  a  tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa,  precum  şi  să primească  de  la organul de urmărire penală explicaţii  asupra  tuturor drepturilor sale;
·                     imediat după  reţinere  sau  după  ce i s-a  adus  la  cunoştinţă hotărârea  de  aplicare  a  măsurii preventive ori  de  recunoaştere  în calitate  de bănuit, să primească de la organul de urmărire penală copia  de  pe hotărârea respectivă sau copia de pe procesul-verbal privitor  la reţinerea sa;
·                     în caz de   reţinere,  să  primească  consultaţie  juridică,   în condiţii confidenţiale, din partea apărătorului până la începutul primei audieri în calitate de bănuit;
·                     din momentul  când  i s-a adus la cunoştinţă actul procedural  de recunoaştere în calitate de bănuit, să aibă asistenţa unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de către un avocat din oficiu, precum şi, în cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi;
·                     să aibă întrevederi  cu apărătorul său în condiţii confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor;
·                     dacă acceptă  să  fie  audiat, la cererea sa, să  fie  audiat  în prezenţa apărătorului; să facă declaraţii sau să refuze de a le face;
·                     să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau  fiind  asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze  de  a participa la ele;
·                     să anunţe  imediat, dar nu mai târziu de 6 ore, prin organul  de urmărire  penală,  rudele sau o altă persoană, la propunerea sa,  despre locul unde este reţinut;
·                     să prezinte  documente  şi  alte mijloace de probă pentru  a  fi anexate la dosarul penal; să ceară  recuzarea persoanei care efectuează urmărirea  penală, judecătorului de instrucţie, interpretului, traducătorului; să înainteze cereri;
·                     să ia cunoştinţă  de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate  cu participarea sa şi să facă obiecţii asupra  corectitudinii proceselor-verbale,  precum şi să ceară completarea lor cu  circumstanţe care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate;
·                     să fie informat de către organul de urmărire penală despre toate hotărârile  adoptate  care se referă la drepturile şi  interesele  sale, precum şi să primească, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri;
·                     să facă obiecţii  împotriva  acţiunilor  organului  de  urmărire penală  şi  să ceară includerea obiecţiilor sale în  procesul-verbal  al acţiunii procesuale respective; 
·                     să atace,  în  modul stabilit de lege, acţiunile  şi  hotărârile organului de urmărire penală;
·                     să retragă  orice  plângere a sa sau depusă de către  apărătorul său; etc.
                        Învinuitul,  inculpatul,  conform prevederilor art. 66 al CPP are următoarele drepturi:
·                     să ştie pentru ce faptă este învinuit şi, în legătură cu aceasta,  la  punerea sub învinuire, precum şi imediat după reţinerea în stare  de arest  sau  după  ce i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa  de  aplicare  a măsurii  preventive, să primească de la organul de urmărire penală copia de pe ordonanţa de punere sub învinuire;
·                     imediat după   reţinere  sau  după  punerea  sub  învinuire,   să primească  de  la organul de urmărire penală informaţie în scris  despre drepturile de care dispune conform prezentului articol, inclusiv dreptul de  a tăcea şi a nu mărturisi împotriva sa, precum şi explicaţii  asupra tuturor drepturilor sale;
·                     în caz de  reţinere, să primească consultaţie juridică din partea apărătorului până la începutul primei audieri în calitate de învinuit; 
·                     în caz de  reţinere, să fie adus imediat, dar nu mai târziu de 72 de  ore, în faţa unui judecător, să fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în timpul procesului; din momentul  punerii  sub  învinuire,  să  aibă  asistenţa  unui apărător  ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie  asistat  în  mod  gratuit de un avocat din oficiu,  precum  şi,  în cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi;
·                     să aibă întrevederi  cu apărătorul său în condiţii confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor; 
·                     dacă acceptă  să  fie  audiat, la cererea sa, să  fie  audiat  în prezenţa apărătorului; 
·                     să facă declaraţii sau să refuze de a le face; să dea explicaţii  cu privire la învinuirea ce i se aduce sau  să refuze de a le da;
·                     să recunoască  învinuirea ce i se aduce şi să încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei;
·                     să accepte  o  procedură  specială  de  urmărire  penală  şi  de judecare  a  cauzei, în condiţiile prevăzute de CPP, în  cazul recunoaşterii vinovăţiei;
·                     să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, de unul singur sau  fiind  asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze  de  a participa la ele;
·                     să anunţe, prin organul de urmărire penală, rudele apropiate sau o  altă  persoană,  la propunerea sa, despre locul unde este  ţinut  sub arest; 
·                     să efectueze pregătirea materialelor pentru cauza penală; să prezinte  documente  şi  alte mijloace de probă pentru  a  fi anexate la dosarul penal şi pentru cercetare în şedinţa de judecată; 
·                     să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului,  procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
·                     să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi  audierea  martorilor  apărării  în  aceleaşi  condiţii  ca  şi  martorii acuzării;
·                     să înainteze cereri;
·                     să facă obiecţii  împotriva  acţiunilor  organului  de  urmărire penală  şi  să ceară includerea obiecţiilor sale în  procesul-verbal  al acţiunii procesuale; 
·                     să ia cunoştinţă  de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale efectuate  cu participarea lui şi să facă obiecţii asupra corectitudinii proceselor-verbale, precum şi să ceară completarea lor cu circumstanţele care, în opinia sa, trebuie să fie menţionate; să ia cunoştinţă  de  materialele  trimise  în  judecată  pentru confirmarea arestării sale; după terminarea  urmăririi  penale,  să ia cunoştinţă  de  toate materialele  cauzei şi să noteze din ele datele necesare, să facă copii, să înainteze cereri de completare a urmăririi penale; 
·                     să participe  la judecarea cauzei în primă instanţă şi în ordine de apel; 
·                     să pledeze  în  dezbaterile  judiciare când nu este  asistat  de apărător;  să ia ultimul cuvânt;
·                     să fie informat de către organul de urmărire penală despre toate hotărârile  adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească,  la  solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri,  precum  şi copii  de  pe  ordonanţele  de  aplicare  în  privinţa  sa  a  măsurilor preventive  şi  a altor măsuri procesuale de constrângere, copii  de  pe rechizitoriu  sau de pe un alt act de finalizare a urmăririi penale,  de pe  acţiunea civilă, de pe sentinţă, apel şi recurs, de pe decizia  prin care  sentinţa  a  devenit  definitivă, de  pe  hotărârea  definitivă  a instanţei care a judecat cauza pe cale extraordinară de atac; 
·                     să atace,  în  modul stabilit de lege, acţiunile  şi  hotărârile organului  de  urmărire penală sau ale instanţei de  judecată,  inclusiv sentinţa  sau decizia instanţei care a judecat cauza pe cale ordinară de atac; să retragă  orice  plângere a sa sau depusă de către  apărătorul său în interesele lui;  să se împace  cu  partea  vătămată în  condiţiile  de legea procesual penală; 
·                     să facă obiecţii   asupra  plângerilor  altor  participanţi   la procesul  penal  care i-au fost aduse la cunoştinţă de către organul  de urmărire penală sau despre care a aflat pe alte căi; 
·                     să-şi expună în şedinţa de judecată opinia referitor la cererile şi   propunerile  altor  părţi  în  proces,  precum  şi  la  chestiunile soluţionate de către instanţă;  
·                     să facă obiecţii  împotriva  acţiunilor ilegale  ale  celorlalţi  participanţi la proces;
·                     să facă obiecţii  împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
·                     să ceară  şi  să  primească repararea  prejudiciului  cauzat  de acţiunile  nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei  de judecată. 
            Conform articolului 68 al CPP, apărătorul dispune de următoarele drepturi :
·                     să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii; să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de către  organul  de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi  la  toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;
·                     să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să atenţioneze persoana  care efectuează acţiunea procesuală asupra încălcărilor  legii  comise de ea;  să pregătească materiale în cauza respectivă; 
·                     să prezinte  documente  sau  alte mijloace de probă pentru  a  fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată; 
·                     să ceară recuzarea  persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului,  procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
·                     să înainteze cereri;
·                     să facă obiecţii   împotriva  acţiunilor  organului  de  urmărire penală  şi  să  ceară  includerea obiecţiilor  sale  în  procesul-verbal respectiv; 
·                     să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea  lui şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
·                     să ia cunoştinţă  de  materialele  cauzei  penale  din  momentul terminării  urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să  facă copii;
·                     să participe  la  şedinţele  de judecată în primă  instanţă,  în apel,  în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac; 
·                     să pledeze în dezbateri judiciare; 
·                     la solicitarea  sa, să primească gratuit copii de pe  hotărârile care se referă la drepturile şi interesele persoanei pe care o apără;
·                     să depună plângeri împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de  urmărire penală, precum şi să atace sentinţa sau orice altă hotărâre judecătorească finală în cauza respectivă;
·                     să participe  la  împăcarea cu partea oponentă dacă persoana  pe care el o apără participă la împăcare; 
·                     să facă obiecţii  referitor la plângerile altor participanţi  la proces  despre care a fost informat de către organul de urmărire  penală sau a aflat despre ele din alte surse, precum şi să-şi expună părerea în şedinţa   de  judecată  referitor  la  cererile  şi  propunerile   altor participanţi  la  proces  şi  referitor la  chestiunile  soluţionate  de instanţa de judecată; să facă obiecţii  împotriva  acţiunilor ilegale  ale  celorlalţi participanţi la proces; să facă obiecţii  împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată; 
·                     să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală de la persoana  interesele căreia le apără sau, în cazurile prevăzute de lege, din bugetul statului; 
·                     să i se repare  prejudiciul  cauzat de acţiunile nelegitime  ale organului de urmărire penală sau ale instanţei
            Din analiza acestor drepturi observăm că principiul contradictorialităţii la etapa urmăririi penale este neglijat în favoarea acuzării:
Este cunoscut faptul, că posibilităţile persoanei bănuite sau învinuite de a se opune acţiunilor organului ce efectuează urmărirea penală sunt minime şi de regulă pot fi realizate eficient prin apărător.
Este clar că realizarea contradictorialităţii la etapa urmăririi penale impune respectarea egalităţii posibilităţilor procesuale ale părţii acuzării cu partea apărării. Din nefericire, deşi Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova declară multiple drepturi pentru partea apărării, nu prevede şi modul de realizare a acestora.
Astfel, de cele mai multe ori bănuitul, învinuitul din cauza că nu sunt informaţi, de aceea având o cultură juridică foarte joasă, sunt supuşi unei măsuri preventive care nu le permit exercitarea efectivă a drepturilor etc., nu-şi pot realiza dreptul la apărare independent, ci doar cu apelarea la apărător. Din considerentele expuse şi având în vedere că legea expres consacră contradictorialitatea şi la faza urmăririi penale, este absolut necesar ca apărătorul să poată efectiv exercita funcţia sa procesuală. Legea, însă, consacră cu totul altceva. Problemele care le-am depistat la analiza drepturilor procesuale ale subiecţilor sunt:
            1. Conform art.68 alin.1, p.2 apărătorul are dreptul să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de către organul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa.
Interpretarea acestei prevederi legale ne permite să deducem că apărătorul va participa la efectuarea acţiunilor procesuale efectuate din iniţiativa organului de urmărire penală doar la propunerea acestuia. Nu este secret pentru nimeni despre abuzurile ce se comit în cadrul urmăririi penale din partea organelor de resort. De ce atunci există o asemenea normă? Cum va putea apărătorul să-şi exercite funcţia sa procesuală în cazul în care organul de urmărire penală nu va binevoi „să-i propună” să participe la efectuarea acţiunii penale? Concomitent art.66 CPP alin.2 p.12 printre alte drepturi ale învinuitului şi inculpatului stipulează şi dreptul de a participa la efectuarea acţiunilor procesuale de unul singur sau fiind asistat de apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele. Adică, iarăşi participarea apărătorului va depinde de voinţa persoanei învinuite sau inculpate. Oricum, inconsecvenţa legiuitorului nu se rezolvă nici printr-o interpretare foarte largă a art.66 alin.2 p.12 CPP al R.M.
Prevederea legală din art.68 alin.1 p.2 nu rezistă nici unei critici şi este direct îndreptată împotriva realizării egalităţii posibilităţilor procesuale ale subiecţilor procesului penal.
Opinia noastră este ca această normă trebuie modificată astfel încât să permită nestingherit apărătorului accesul la efectuarea acţiunilor procesuale.
Prin legiferarea acestei norme a fost încălcat dreptul la apărare consacrat în art.6 p.3,(b),(c) al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi alte norme internaţionale la care a aderat Republica Moldova.
            2. În conformitate cu art.68 alin.1 p.14 CPP al R.M. apărătorul are dreptul să depună plângere împotriva acţiunilor şi hotărârilor organului de urmărire penală. Conform art.313 din CPP al R.M. plângerile date vor fi depuse la judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile.
            La examinarea plângerii de către judecătorul de instrucţie va participa procurorul şi va fi citată persoana care a depus plângerea. Dacă judecătorul de instrucţie va constata că plângerea este întemeiată, va emite o încheiere prin care va obliga procurorul să lichideze încălcările depistate. Dacă, însă, plângerea va fi considerată de către judecătorul de instrucţie neîntemeiată, acesta va pronunţa o încheiere despre respingerea plângerii înaintate. Problema care apare în acest context rezidă în aceea că legea nu prevede o modalitate de atacare a încheierii judecătorului de instrucţie privind respingerea plângerii. Spre, exemplu legea prevede modul de depunere a recursului împotriva încheierii judecătorului de instrucţie privind măsurile preventive aplicate sau termenul de prelungire a acestora.
            Având în vedere că de cele mai multe ori demersurile apărătorului sunt pur şi simplu ignorate de către organul de urmărire penală, această lacună legislativă scade posibilităţile procesuale egale ale apărătorului. Contradictorialitatea iarăşi nu este respectată.
            3. O altă problemă ce se referă la posibilităţile inegale ale apărării şi acuzării rezidă în prevederile art.109 CPP al R.M., care prevede că: „În cazul în care prezenţa martorului la judecarea plecării lui peste hotarele ţării sau din alte motive întemeiate, procurorul poate solicita audierea acestuia de către judecătorul de instrucţie, cu asigurarea posibilităţii bănuitului, învinuitului, apărătorului acestuia, părţii vătămate şi procurorului de a pune întrebări martorului audiat”.
            Este lesne de dedus că procurorul îşi va administra probele în acuzare utilizând această modalitate prevăzută de lege. Concomitent, apărătorul nu are acces la judecătorul de instrucţie în acelaşi scop. Astfel, dacă va exista un martor al apărării care din motive obiective nu va putea participa la judecarea cauzei, este foarte posibil că o asemenea probă să nu poată fi administrată.
            Unica posibilitate, care ar permite audierii unui asemenea martor, ce va depune mărturii în favoarea apărării este adresarea unui demers al apărătorului către procuror ca acesta, la rândul său, să înceapă procedura prevăzută de art.109 al CPP. Însă, legea nu obligă procurorul să satisfacă demersurile apărătorului, aşa că rezultatul adresării unui astfel de demers este şi el imprevizibil.
            În concluzie la acest paragraf putem declara ferm că funcţia acuzării prevalează evident asupra funcţiei apărării.
            Chiar dacă acuzarea este „axa fixă în jurul căreia oscilează toţi ceilalţi participanţi ai procesului penal” [75, pag.60], nu trebuie să-i acordăm atâtea posibilităţi procesuale prioritare, dealtfel transformăm procesul contradictorial declarat într-unul inchizitorial real.

Join Us On Telegram @plopandreicom

Apply any time of year for Internships/ Scholarships

Plop Andrei: I was arrested in #Canada for the anti-communist revolution!

Plop Andrei: Moldova will be the next country attacked by the Russians!

Plop Andrei/ #Russia – #Ukraine War: What Will Happen Next?

Plop Andrei/ Lucrarea de master/ – Rolul mass-media în reflectarea conflictelor geopolitice. Studiu de caz: Mass-media în Federaţia Rusă/

Așa erau timpurile! Plop Andrei despre amintiri din copilărie, sport și școală!

Plop Andrei: Update/ De ce are Moldova de o mobilizare generală și de o armată profesionistă! Maia Sandu este AGENTUL de influență al Kremlinului?!

How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter !-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!