Funcţiile mass-media: modalităţi de abordare.

Mass-media constituie un important instrument al stabilităţii unei societăţi. Funcţiile pe care sistemul mass-media le oferă la nivel social consolidează deci stabilitatea sa şi, atâta vreme cât societatea le reclamă drept necesare, cu oricâte schimbări tehnologice ale unor mijloace, cu oricâte modificări impuse de noi realităţi ştiinţifice dedicate comunicării, sistemul mediatic va supravieţui. În toate statele democratice, recunoscându-li-se drepturile de a informa, comenta şi critica, precum şi rolul de vector al emancipării, mass-media sunt, implicit, considerate „centrul vital al vieţii publice”. Conceptul de „funcţii” este difuz, fiind interpretat diferit în strânsă legătură cu un altul: efecte. Pentru că funcţiile nu pot defini, în toată complexitatea ei, reaţia pe care mass-media o întreţin cu întreg câmpul social. Astfel, cercetătorul Mihai Coman menţionează: „Relaţia dintre mass-media şi societate se poate pune în termeni de consecinţe globale (funcţiile presei), de influenţe precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile presei). În limbajul uzual şi chiar în unele lucrări de specialitate, termenul «funcţie» cumulează frecvent cele trei posibilităţi enumerate mai sus. (…) Expresia «funcţia de informare a presei» poate fi tradusă prin trei sintagme diferite: a) drept urmare a activităţii presei, publicul este informat – funcţie; b) presa are misiunea de a informa publicul – rol; c) prin informaţiile pe care le distribuie, presa influenţează gândirea şi comportamentul publicului – efect. În primul caz, faptul că «presa ne informează» apare ca o consecinţă a existenţei sistemului mass-media” (Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Iaşi, Polirom, 1997, p. 70). Problema funcţiilor este deci una dintre cele mai controversate chestiuni teoretice legate de existenţa mass-media.