Trăsăturile distinctive ale comunicării de masă.

Mass-media ca termen generic ce desemnează orice mijloc de comunicare în masă (presă tipărită, agenţie de presă, radio, televiziune, cinema, afişaj etc.) şi care desemnează, în acelaşi timp, un intermediar care transmite un mesaj către un grup. Aşadar, în funcţie de situaţie, suportul mediatic (ziar, radio etc.) este fie emiţătorul mesajului, fie canalul de transmitere a unui mesaj. Câteva caracteristici ale comunicării de masă (unele dintre care sunt raportate la comunicarea interpersonală): a) Asimetria (unidirecţionalitatea) relaţiei dintre comunicator şi public, în avantajul celui dintâi. Auditoriul are o compoziţie eterogenă, fiind format din indivizi aparţinând tuturor categoriilor socio-profesionale, cu vârste, stiluri de viaţă şi convingeri diferite. Audienţa e lipsită de reprezentare şi capacitatea de a răspunde; b) producţia mass-media este asimilată cu producţiile oricăror întreprinderi din societate, comunicarea de masă fiind un proces social bine organizat. Produsele industriei comunicaţionale sunt deosebit de scumpe, iar aceste costuri mari au influenţe (efecte) asupra publicului; c) mass-media selectează numai anumite evenimente, în funcţie de impactul asupra audienţei, de resursele financiare, de organizaţiile şi personalităţile publice implicate; d) simultaneitatea, fiind realizată cu ajutorul tehnicilor performante, implică importante costuri. Creaţia individuală este serios limitată datorită costurilor ridicate din industriile media; e) diminuarea rolului jurnalistului datorită faptului că acesta a devenit o simplă componentă a unui proces complex de producţie şi distribuţie din mediile moderne. Câteva motive pentru care mijloacele de comunicare în masă sunt contestate: a) pervertirea valorilor culturale ale publicului; b) stimularea creşterii ratei delincvenţei; c) contribuţia la degradarea morală generală; d) dirijarea maselor către superficialitatea politică, descurajarea creativităţii.