Aparitia conceptului de drepturi ale omului a fot rezultat al evolutiei ideilor umaniste si a receptarii acestora din ce in ce mai intense. Debutul, din punct de vedere cronologic poate fi pozitionat in antichitatea preocupata de definirea omului si a pozitiei sale in societate si de formularea inaltelor principii morale, a ideii de justitie. In timp, conceptii noi au fost cristalizate, datorita in principal evolutiei societatii, a mutatiilor produse in plan politic si juridic, a teoriilor filosofice reflectate pregnant in acte si documente ale vremurilor. Se poate aprecia deci ca ,,elaborarea conceptului de drepturi ale omului a fost rezultanta unor acte juridice cu un bogat continut moral si politic, a consacrarii sub forma unor documente redactate de juristi de mare prestigiu, a unor principii de organizare politica, fundamentate in opere teoretice de valoare universala, care au rezistat timpului. Conceptul in sine de drepturi ale omului a reprezentat prin urmare, o sinteza a tot ceea ce gandirea umana a avut mai bun, ridicand pe trepte noi principiile umaniste, reluand elemente din gandirea religioasa si din nazuintele generale de libertate care se facusera cunoscute cu atata vigoare in secolele XVII si XVIII”.
Initial drepturile omului s-au afirmat in domeniul civil si politic, ulterior in plan economic si social, aceste etape fiind inregistrate in doctrina ca prime generatii ale drepturilor omului, intre care exista o interdependenta evidenta. In prezent, data fiind dimensiunea internationala dobandita de necesitatea garantarii drepturilor omului, cooperarea statelor pentru realizarea dezideratului enuntat, s-a conturat o a treia generatie a drepturilor omului, rezultat al definirii in plan teoretic si transpunerea practica a conceptelor noi de drept la dezvoltare, drept la viata, drept la pace, dreptul la un mediu sanatos de viata, dreptul de a beneficia de patrimoniul comun al umanitatii.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
