Istoricul apariţiei şi dezvoltării legislaţiei cu privire la ocrotirea mediului în RM poate fi divizat în trei etape:
a.) perioada de pînă la 1940,
b.) perioada 1940-1993,
c.) perioada contemporană – după 1993.
Primele reglementări ale raporturilor om-natură datează din vremea lui Ştefan cel Mare (1429-1504). Ele ţin de ,,Legea Braniştei” – act ce interzicea orice activitate de folosire a resurselor naturale pe un anumit teritoriu. Aceste acte purtau un caracter cazual şi apărau interesul domnitorului asupra acestor resurse.
De o importanţă deosebită este Actul de la Focşani din 1706, prin care comisia mixtă, formată din munteni şi moldoveni, stabileşte interdicţia pentru munteni de a tăia păduri pe teritoriul moldovenilor.
Silvicultura întotdeauna a fost unul dintre cele mai protejate domenii. Astfel, în 1786 apare primul Cod Silvic numit ,,Orînduirea de pădure” pentru Bucovina, care prevede reglementări foarte avantajoase pentru acele timpuri. În 1792, un document asemănător apare şi în Moldova – ,,Anaforaua pentru codru, dumbrăvi şi lunci”.
Începutul sec. XIX constituie pentru Moldova o perioadă de extindere a legislaţiei în acest domeniu, fiind adoptate un şir de acte ce reglementau exploatarea pădurilor, subsolului, apelor, aerului. În 1872 este adoptată Legea cu privire la vînătoare, care reglementează activitatea de vînătoare, iar pentru unele specii de păsări şi animale chiar o interzice.
Unirea Ţărilor româneşti a creat necesitatea unificării legislaţiei, care şi-a răspîndit jurisdicţia şi asupra Basarabiei, între 1918-1940.
Perioada de după cel de-al II-lea război mondial şi pînă la mijlocul anilor `50 poate fi considerată o perioadă de stagnare legislativă în acest domeniu. Principalele reglementări ţineau de bazele legislaţiei URSS.
În data de 16.01.1959 a fost adoptată Legea protecţiei naturii a RSSM, care a funcţionat pînă în 1993. Ulterior, au fost adoptate: Codul funciar (1970), Codul apelor (1973), Codul subsolului (1976), Codul silvic (1979), Legea cu privire la protecţia regnului animal (1981) etc.
Perioada dintre anii 1980-1990 constituie o perioadă cînd legislaţia în acest domeniu s-a îmbogăţit doar cu unele norme ce înăspresc măsurile de supraveghere asupra resurselor naturale.
Odată cu trecerea de la un sistem statal centralizat, de dirijare, de la proprietatea de stat asupra resurselor naturale la un sistem descentralizat şi la posibilitatea existenţei multiplelor forme de proprietate asupra resurselor naturale, a fost dictată necesitatea de a modifica cadrul legislativ din acest domeniu. Astfel, începînd cu iunie 1993, au fost adoptate Legea protecţiei mediului, Codul subsolului, Codul apelor,…., Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului etc.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
