Internaţionalizarea producţiei este dublată de intensificarea serviciilor într-un proces care reflectă tendinţa postbelică de creştere a importanţei sectorului terţiar în economie.
Rolul de forţă motrice este deţinut de societăţile multinaţionale.
Două categorii de servicii au contribuit la globalizarea relaţiilor de afaceri:
• serviciile de consultanţă şi
• serviciile financiare.
A avut loc realizarea unui complex terţiaro-industrial global (servicii conjugate cu producţie) sprijinit pe programul tehnologiilor moderne (informativă, a telecomunicaţiilor, a sateliţilor).
Firmele de consultanţă s-au dezvoltat pentru realizarea de obiective industriale, în vederea asigurării de consultantţă în domeniul gestiunii, pentru audit, firme de consultanţă juridică, tehnică. Acestea au un rol important în uniformizarea normelor şi regulilor tehnice, comerciale, financiare, contabile şi de drept în mediul afacerilor internationale.
Firmele de servicii financiare sunt: casele de asigurări, băncile comerciale, băncile de investiţii, care au impus, prin acţiuni concentrate, liberalizarea treptată a mişcării de capital si au creat, din 1960, o piaţă de vocaţie globala, şi anume – piaţa euro-valutelor.
Prin implicarea directă pe piaţa tranzacţiilor între corporaţii, aceste firme au făcut posibilă realizarea unor mega-afaceri în domeniul achiziţiilor şi al fuziunilor.