Este unul dintre cele mai vechi modele de arhitectură peisajeră din Basarabia. Apariţia sa a fost posibilă datorită iniţiativei soţiei gubernatorului A. Behmetiev. În anii 1840-50 pe teritoriul parcului sunt construite o oranjerie şi o seră. A fost reconstruit de mai multe ori: în 1865 (după furtună); în 1861-1868 – când teritoriul parcului este înconjurat cu un grilaj de fontă turnat la Odesă după proiectul lui A. Bernardazzi. Grădina are 7 intrări, patru havuzuri şi un ansamblu de sculptură (Aleia Clasicilor, 1958), secundată de imaginile a doi lei, sculptaţi în marmură. La intersecţia aleielor, lângă havuzul central se află bustul lui Puşkin (autor – A. Opekuşin, 1885). Intrarea principală este flancată de doi piloni din piatră albă situată în spatele monumentului lui Ştefan cel Mare (A. Plămădeală, 1927). În grădină până azi s-au mai păstrat câţiva copaci, care au o vârstă de peste 170 ani.