Izvoarele Dreptului mediului.

Cauzele obiective ale apariţiei şi existenţei Dreptului mediului sînt înrădăcinate în condiţiile materiale ale vieţii, care s-au instaurat la etapa actuală în RM şi în lume în general.
În literatura de specialitate, totalitatea de cauze şi condiţii materiale ce determină instituirea unor reguli de comportare au primit denumirea de izvor de drept.
Actualmente, este tot mai pronunţată tendinţa delimitării stricte a izvoarelor de drept în sens material şi în sens formal.
Izvoarele materiale ale Dreptului mediului sînt: starea de criză ecologică, necesităţile social-economice ş.a. factori materiali.
Izvoarele formale ale Dreptului mediului sînt: formele de exprimare a normelor juridice, ce sînt determinate de modul de determinare, de edictare sau sancţionare a lor de către stat şi care privesc relaţii în legătură cu folosirea, conservarea, dezvoltarea şi protecţia componentelor mediului.
Izvoarele formale pot fi:
a) directe (actele normative)
• Constituţia RM;
• Legile Parlamentului RM;
• Hotărîrile Parlamentului RM;
• Decretele Preşedintelui RM;
• Hotărîrile Guvernului RM;
• Acte emise de organele autoadministraţiei locale;
• Acte emise de organele specializate (Ministerul Ecologiei).
b) indirecte
• Obiceiuri, reguli de convieţuire socială la care actele normative fac trimitere;
• Practica judiciară;
• Doctrina;
• Dreptul comparat.
Particularităţile izvoarelor Dreptului mediului:
– multitudinea de izvoare ce cuprind diverse domenii (regimul juridic de folosire şi protecţie a apelor, solului, aerului, subsolului, pădurilor etc.), cu caracteristicile lor în fiecare domeniu;
– regulile de conduită, de cele mai dese cazuri, sînt strîns legate de respectarea unor norme tehnice relativ la activităţile economice ale subiectelor;
– natura extensivă a fenomenului poluării dictează astăzi necesitatea aplicării pe plan intern a unor izvoare internaţionale.