Noţiunea, formele şi funcţiile de administrare în domeniul protecţiei mediului înconjurător.

1.2. Principiile de bază ale admiistrării resurselor naturale sînt:
a) asigurarea unei folosiri durabile (ce nu duce la degradare) a acestora;
b) susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea celor nerenovabile;
c) prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor naturale;
d) neadmiterea cumulării de funcţii ce ţin de gestiunea resurselor naturale cu activităţi de utilizare a acestora în scop de profit;
e) folosirea contra plată a resurselor naturale, cu excepţia cazurilor de regenerare a lor;
f) prioritatea dreptului internaţional în domeniul folosirii resurselor naturale transfrontiere.

1.3. Formele de administrare în domeniul protecţiei mediului înconjurător :
* Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale.
* Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale.

1.3.1. Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale.
Pentru evidenţa şi reglementarea folosirii economice inepuizante (durabile) a resurselor naturale renovabile şi pentru economisirea celor nerenovabile, statul stabileşte un sistem de standarde şi de cerinţe tehnico-normative, precum şi un sistem de licenţe la activităţile din domeniu şi la folosirea resurselor naturale.
Elaborarea şi aprobarea standardelor şi a cerinţelor tehnico-normative în domeniul folosirii resurselor naturale sînt reglementate de legislaţia privind standardizarea.
Nomenclatorul activităţilor din domeniul folosirii resurselor naturale a căror practicare necesită licenţe şi cel al organelor autorizate să elibereze astfel de licenţe se întocmesc de Guvern.
Pentru anumite activităţi sau tehnologii cu risc ecologic sporit se stabilesc cerinţe ecologice deosebite.

1.3.2. Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale.
Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale este o parte componentă a sistemului unic de gestiune a economiei naţionale şi este orientat spre stimularea folosirii economice inepuizante a resurselor naturale renovabile şi economisirii celor nerenovabile.
Acest mecanism funcţionează datorită politicii financiar-creditare şi fiscal-bugetare şi presupune:
a) planificarea şi finanţarea de stat a măsurilor de evidenţă, evaluare şi păstrare a obiectelor naturii, de restabilire a resurselor naturale deteriorate sau utilizate;
b) folosirea contra plată a resurselor naturale (plata pentru resursele naturale şi plata pentru poluarea mediului înconjurător);
c) acordarea de facilităţi fiscale şi creditare agenţilor economici care îşi modernizează pe cont propriu tehnologiile în scopul reducerii consumului de resurse naturale şi al protecţiei mediului înconjurător;
d) crearea unei bănci ecologice comerciale specializate;
e) acordarea de facilităţi fiscale băncilor comerciale şi fondurilor de investiţii în cazul participării lor la finanţarea de proiecte ecologice pe termen lung;
f) stabilirea preţurilor la resursele naturale şi includerea valorii potenţialului de resurse naturale în calculele macroeconomice;
g) promovarea unei politici investiţionale speciale în domeniul folosirii resurselor naturale, bazate pe evaluarea “amortizării” potenţialului de resurse naturale;
h) evidenţa contabilă adecvată a cheltuielilor de folosire a resurselor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător;
i) perceperea unor impozite pentru utilizarea resurselor naturale cu conţinut sporit de componente ecologic dăunătoare;
j) trecerea la sistemul comenzilor de stat pentru executarea lucrărilor de ocrotire a naturii din contul bugetului, în al cărui cadru funcţiile beneficiarului le asumă, în numele statului, organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
k) stimularea activităţii de regenerare a resurselor naturale renovabile.