Bismark este prototipul politicianului foarte calculat şi
care ştie să guverneze din umbră, dar se ştie că el este decidentul. Buna
cunoaştere  a realităţilor poltice
europene au făcut imposibilă evoluţia tradiţiilor şi a
instituţiilor capabile să perpetueze conducerea inteligentă externă germane fiind printre altele ambasador în Rusia şi Franţa.
Nominalizat de către regele Wilhelm I, drept cancelar (prim-ministru) la
23  septembrie 1862. Uzând de diplomaţia
abilă va declanşa şi va câştiga războaiele împotriva Danemarciei (1864) şi Franţei
(1870-1871), punând bazele  Germaniei, a
fost omul potrivit pentru construcţia Germaniei. Dispariţia sa de pe scena
politică în 1890 a fost semnul unei scăderi profunde a calităţii diplomaţiei
ţării. Școala
germană este  considerată cea mai veche
și importanță grupare științifică. Precursorul și fondatorul geopolitcii
germane a fost Friedrich Ratzel  ( 1844 –
1904), creator  de școală știiințifică,
personalitate complexă care a dominat sârșitul secolului  al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea. Creatorul
școlii geopolitice germane a fost Karl Haushofer (1869 -1946)  militar de carieră( a ajuns până la gradul de
general). În demersul sâu teoretic K. 
Haushofer consideră că ,,geopolitica e tot ce se poate ști astăzi  despre o țară, privită ca piesă sau ca
organism în angrenajul politic mondial”.  ,,Ratzel 
formulează și o serie de legi ale spațiului și așezării în spațiu. Cum
avea să sublinieze chiar autorul german aceste legi topesc în ele totalitatea
principiilor privind creșterea spațială a statelor. Iată sistematizarea lor
oferită oferită de Ratzel:

Meritul reunificării Germaniei – un caz
unic  de fuziune într-o epocă de fisiune
aparține lui Helmut Kohl, pe 28 noiembrie 1989 a prezentat   un program de care conducea  prudent la unificarea Germaniei. Administraţia Kohl nu a consultat opinia anglo-franceză
în chestiunea unificării germane înainte de a face din această politică un
obiectiv declarat. În al doilea rând, negocierele cu Uniunea Sovietică şi
Polonia privind unificarea au avut loc bilateral.  ,,Nici britanicii, nici francezii  nu se grăbeau 
să îi vadă  pe germani reuniți.
Mai mult francezii contau pe Gorbaciov să se opună unificării Germaniei – cum
le explica Mitterand consilierilor săi pe 28 noiembrie 1989,  ,, nu trebuie să fac eu nimic; îi vor opri
sovieticii. Nu vor îngădui niciodată o Germanie mare atât  de aproape de ei [8].”  Reprezentanţii
neorealismului au ajuns la concluzii în general pesimiste în vederea rolului
Germaniei unificate în emeregentă polticii internaţionale (Mearsheimer, 1990;
Layne, 1993; Waltz, 1999).  ,,Mearsheimer  prezice o revenire la multipolarism în Europa,
în timp ce Layne şi Waltz pun accent pe apariţia unei multipolarităţi la nivel
global, în care Germania, Japonia şi China se afirmă şi se balansează puterea
SUA. Însă fiecare recunoşte că în lipsa unei ameninţări sovietice puternice,
dispare nevoia ca Germania să fie legată de garanţia de securitate oferită de
NATO.[9]” Germania
s-a implicat în iniţiative concepute pentru a reduce temerile Rusiei cu privire
la extinderea NATO.  De altfel aducerea
Rusiei la masa dialogului în criza Ucraineană 
este propunerea Germaniei. În timp ce SUA rămâne cea mai puternică ţară
din lume, nu pot menţine singure pacea şi prosperitatea internaţională, şi niciun
caz nu le pot extinde. Sucesul presupune parteneri, iar aceasta înseamnă
menţinerea vechilor alianţe şi dezvoltarea unor reţele noi, care implică puteri
în ascensiune, cum sunt China, India şi Brazilia.[10] Conflictul
Ucrainean cu regiunile separatiste a apărut în momentul când relaţiile
ruso-germane erau foarte bune. După destrămarea URSS a urmat
extinderea NATO spre est. Mai întâi în 1998 au fost admise Cehia, Ungaria şi
Polonia iar în 2004 admiterea Estoniei, Letoniei,  României şi Bulgariei care ia surprins pe
ruşi. Strategia pe termen lung în care prevede încercuirea treptată şi izolarea
Rusiei, iar dorinţa
ucrainenilor de a adera la structurile euro-atlantice reprezintă un  pericol şi un coşmar pentru ruşi. Principalele
riscuri pe care ruşii le consideră ameninițări la adresa Federației Ruse sunt:

,,Psihologia
Linie Maginot a statului-major francez în perioada interbelică a devenit  un sinonim pentru gândirea strategică
greșită. În timp ce tehnlogia modernă. mai ales tendința  spre mecanizarea transporturilor și
comunicațiilor, indica probalitatea unui război de mișcare, statul-major  francez continua să gândească  în termini luptelor de tranșee  din primul război mondial. Pe de altă parte  potențialul strategic al războiului
mecanizat, statul-major german  și-a
planificat campanile în termini unei mobilități fără precedent. Conflictul
dintre cele două concepții nu numai în Franța dar și în Polonia și Uniunea
Sovietică a produs  prin blitzkrieg o superioritate
a puterii.”[15]
Uniunea Europeană se confruntă cu probleme interne cum ar
fi Grecia, Spania, Italia Marea Britanie şi nu-şi permite luxul ca să mai
primească în forma ei actuală o Ucraină care se confruntă cu serioase probleme
legate de corupţie, financiare şi economice, să presupunem pentru un moment că
se va termina lupta ucraunenilor cu separatişti şi va începe o altă  luptă dintre oligarhi fiecare cu armata sa.
,,Viziunea
imperială a rusilor nu a dispărut niciodată (nici n-ar fi fost  posibilă), pe fondul unei poltici
expansionist secular, a unei politici externe ruseşti marcată de Războiul Rece,
frustrările militare, umilinţa naţională etc. Lunga şi dureroasa tranziţie
rusească alimentează  în mod firesc idea
imperială şi nostalgie după URSS. “[16] Ucraina ori  va fi cucerită întreg teritoriul de ruşi ori
va trebui împărţită în zone corespunzătoare gamei de realităţi geopolitice şi
etnoculturale. Ucraina este un
stat artificial cu teritorii care au aparţinut României, Ungariei, Poloniei. În
perioada interbelică România şi Polonia erau vecini.

Atât Varşovia cât şi Bucureştiul consideră absurde împărţirea  vestului Ucrainei. Mai mult Varşovia şi-a asumat rolul de lider regional în spaţiul
ex-sovietic şi este avocatul Ucrainei în Uniunea Europeană. Cu cât conflictul
se va prelungi cu atât Ucraina va deveni mai săracă,  iar Ucraina de vest, catolică, cu regiuni mai
puţin dezvoltate  aspiră cu cea mai mare
dorinţă spre Uniunea Europeană. Limba ucraineană se aseamănă foarte mult cu
limba poloneză iar ura ucrainenilor faţă de ruşi devine tot mai mare şi tot ce
rusesc ucraineni vor renunţa treptat, odată cu trecerea a limbii ucrainene de
la alfabetul chirilic la cel latin vom avea de facto o limbă poloneză cu mici
diferenţe.

Polonia se dezvoltă rapid pe când Ucraina de vest va deveni şi mai
săracă,  diferenţa enormă în termeni de
dezvoltare în care vom avea o situaţie asemănătoare cu cea a RFG şi RDG, iar
unificarea s-ar putea produce după modelul german sau prin aderarea Ucrainei de
Vest la Uniunea Europeană, Polonia fiind un membru cu greutate în politica
Uniunii Europene . Ucraina centrală unde minorităţile etnice şi lingvistice
sunt slab  reprezentate. Ucraina estică,
ortodoxă, puternic rusificată, unde este concentrată puterea economică a ţării.
 Kievul nu este pregătit  pentru o confruntare cu Moscova, cu cât
conflictul se prelungeşte cu atât ruşii se vor extinde spre frontiera României,
ucraineni vor rămâne fără ieşire la Marea Neagră. Centrul politic al Ucrainei (autorităţile supreme) sunt
concentrate în Kiev, centrele economice sunt reprezentate de Dnepropetrovsk,
Harkov, Nicolaev şi Donbas iar centrul intelectual şi al afacerilor este Odesa.
Fără centrele economice şi cel al afacerilor din Ucraina va rămâne doar centrul
politic cu ,, Knezatul Kievean”

. Raporturile ruso-române
n-au fost niciodată cordiale iar  relaţiile
româno-ucrainene sunt complexe, adesea contradictorie (şelful continental al
Mării Negre şi Insula Şerpilor, Canalul Bâstroe, încălcarea drepturilor omului
a minorităţii române din Ucraina). De
politica României va depinde dacă ruşii se vor opri pe Nistru sau pe Prut, de
politica României va depinde dacă frontiera NATO va fi pe Nistru sau pe Prut!
Un scenariu ar putea fi cererea guvenului de la Chişinău ca Alianţa Nord
Atlantică să treacă Prutul pentru apărarea integrităţii teritoriale a
Republicii Moldova. În perioada interbelică România și-a
datorat  abilitatea de a juca un rol mai
mare decât resursele sale, în principal personalității unui singur om,
ministrul de externe Nicolae Titulescu. Pentru unii criza este provocată pentru
celălalt este accidentală. Este o ocazie bună pentru Bogdan Aurescu de a
modifica raporturile de forţă  din zonă,
iar pentru asta vorba lui Nicolae Titulescu: “Dati-mi o bună politica
internă şi va dau o bună politică externă!”

  Soarta
europei se va decide pe frontiera rusă cu cea a Poloniei, României, Finlandei
şi a Statelor Baltice.  Potrivit lui Robert Kagan, în timp ce ,, Europa se îndepărtează
de putere sau, cu alte cuvinte, trece dincolo de putere, într-o lume a legilor,
a regulilor a negocierii şi a cooperării transnaţionale.., Statele Unite ale
Americii rămân  împotmolite în istorie,
exercitând puterea într-o lume anarhică, hobbesbiană în acele legi şi reguli
înternaţionale care nu sunt sigure şi în care securitatea adevărată, apărarea
şi promovarea  unei ordini liberale
depind de posesia şi folosirea forţei militare.”[17]  Foametea de
spațiu devine explicabilă și are un temei adevărat atunci când se înregistrează
o densitate prea mare, care nu mai asigură condiții potrivite de evoluție:  ,, Pe un teren mic, oamenii devin prea
numeroși, se apropie unii de alții, se încaieră și se luptă între ei, se
epuizează dacă nu li se oferă spațiu nou de colonizare.[18] Dezvoltarea
economică şi militară a Chinei este acceptată ca o oportunitate, pentru a-şi
menţine  ritmurile de creştere care
sfidează legile economiei. China are nevoie 
de noi teritorii iar aceste spaţii libere se găsesc în Rusia şi în
Africa. Din momentul în care Rusia va fi distrusă din interior după scenariul
dispariţiei URSS şi principiul ,,dezbină pentru a domina” rezultatul final va
fi împărţirea teritorială în mai multe state slave mici şi slabe iar China de
azi nu se compară cu China anilor  90 şi
aceste state slave nu vor putea face faţă ,,migraţiei” chineze.

Pe  28 martie Angela Merkel i-a oferit liderului
chinez Xi Jinping o hartă a Chinei  din 1735, harta pe care Merkel a
numit-o „prima hartă exactă a Chinei” si care cuprinde toate teritoriile
care au fost pierdute de atunci de catre Beijing, inlcuzand aici Mongolia si o
parte importantă din Siberia. Însa
pe această hartă apar si alte teritorii care fac astăzi parte din teritoriul
Rusiei, cum ar fi si Insula Sahalin. Stirea
despre harta-cadou, aparuta în media din Hong Kong pentru prima oară, a făcut
efectiv explozie pe internetul chinezesc şi în mass-media natională, stârnind
un imens val de sentimente patriotice. În acelasi timp pe internet au apărut o
sumedenie de multumiri adresate de bloggerii chinezi Angelei Merkel sub ideea
ca această hartă este  ”mai
grăitoare decât o sută de mii de cuvinte”, generând un val de sentimente
pro-germane.[19] Pe de altă parte
ruşii este unicul aliat de încredere, odată cu ştergerea de pe agenda NATO
a  problemei ruse următoarea ţară în prim
plan va fi China iar chinezii înţeleg foarte bine acest lucru. Parteneriatul
dintre China şi Rusia în sfera militară ţine de interesele vitale ale ambelor
ţări în spaţiul Asiatic şi de marginalizarea influenţei SUA în Asia. Investiţiile
şi modernizarea armatei sunt semne că China se întoarce la o imagine de putere
în care aspectele economice,politice şi militare coexistă. Guvernul chinez  încearcă să exporte în Africa modelul său de
dezvoltare bazată pe un sistem  de
pieţe  restricţionate de prioritatea fundamentală
a menţinerii unui guvern totalitar şi a unui partid unic.  Africa cu cele
mai întinse zone împadurite din
lume, cele mai mari bogătii de pe glob,cu 
economii fragile care ţine strâns 
sub control puterea politică, cu cele mai
sărace ţări din lume. Dezvoltarea tehnologiei din ultimii ani a transformat
societatea sub multe aspecte. Cu toate acestea, se consideră ca ţările
dezvoltate din punct de vedere industrial nu se află decât la începutul
utilizării unor tehnologii care nu s-au maturizat şi care se află încă în plină
dezvoltare. Europenii
resping politica de forţă care au dominat relaţiile internaţionale timp de
secole cu consecinţe teribile. Prin acceptarea şi aplicarea conceptului de siguranţă a
statului, în opoziţie cu actualul drept european al drepturilor omului, se
urmăreşte restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale
cetăţeanului, prin exercitarea unui control mai strict asupra individului ca
persoană.  Construirea  unei Europe unite se face ca urmarea forţei
de atracţie economică a acesteia a acceptării de către europeni a unei sistem
de valori comun precum şi a conştientizării comunităţii de destin a ţărilor
europene. Schimbările profunde care se petrec 
în mediul de securitate marchează începutul unei noi ere . Cea
mai mare amenințare la adresa statelor democratice sunt riscurile la adresa
securității interne ca urmare a actelor teroriste  și migrației ilegale. Preîntâmpinarea săvârşiri altor fapte de cruzime
presupune realizarea  unor obstacole în
calea realităţilor din care ar decurge 
starea de pericol, mergându-se 
până  la suprimarea definitivă a
acestora, făcând imposibilă săvârşirea 
în viitor a unor fapte  de cruzime
generate de existenţa respectivelor stări de pericol.

Eliminarea fundamentaliştilor din societatea europeană nu
este posibilă doar cu legi, cu legi care să limiteze libertatea de exprimare a
europenilor, trebuie de limitat persoanele care 
migrează în UE şi care nu  acceptă
sistemul de valori europene şi reprezintă un grad de pericol social ridicat  ar trebui monitorizaţi în ,,centre educative” construite
în Groenlanda de genul Guantanamo  care
vor urma programe intensive de reintegrare socială ,,educaţi” de soldaţi din UE
membre NATO, de preferat acei care au luptat în Afganistan şi în Irak. De
educat 1-3 ani maxim şi pe urmă să fie deportaţi în ţările lor de origine
pentru a nu se repeta precedentul Kosovo. Motivaţia  puterilor poltice care stă
la baza celor mai însemnaţi paşi în relaţiile internaţionale. Între germani şi
americani există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte modul în care
aceştia văd rolul lor în lumea de azi, Germania întotdeauna a manifestat o
tendinţă pronunţată de a-şi plasa interesele mai presus racţia internaţională
comună. Europa neavând mijloace necesare de a menţine  pacea la periferie iar criza din Ucraina
demonstrează acestă incapacitate, Federaţia Rusă nu doreşte să-i afecteze  interesele geostrategice la Marea Neagră şi
nu va ceda la  această zonă. Polonia a
început înarmarea, acest lucru trebuie să facă şi România, neglijarea
tendințelor globale sau pe cale de a deveni globale poate avea efecte dramatice
pentru orcine, indiferent de mărime și putere. Fiind în prima linie anume pe aceste teritorii se vor
duce luptele grele.

Realpolitik-ul lui Putin.

By doctor 13.5.14  Brzezinski, Crimeea, Georgia, heartland, MAP, neorealism, Putin, realpolitik, Republica Moldova, shroder, strainatatea apropiata, summitul de la bucuresti, Ucraina, urss, vecinatatea apropiata 

Ca urmare a dispariţiei URSS, frontiera s-a schimbat radical însă Kremlinul nu a asistat pasiv la decăderea de la statul de mare putere la cel de putere regională generată de prăbuşirea URSS, Federaţia Rusă încercând să îşi păstreze prestanţa în spaţiul post-sovietic prin diferite metode,… READ

Istoria şi geopolitica Ucrainei

By doctor 7.5.14  Comisia Ucraina-NATO, Crimeea, Dnepropetrovsk, Geopolitica, Harkov, Istorie, Nicolaev şi Donbas, tratatul de la Pereiaslav din 1654, Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, Ucraina No comments

Începuturile Ucrainei se confundă cu istoria existenţei Rusiei Kievene, primul stat al slavicilor estici. În secolele X-XI, Rusia Kieveană  devenit unul din cele mai puternice state din Europa, transformând Kievul în cel mai important oraş al Rusiei. Formaţiunea statală în formare a cunoscut o perioadă de apogeu cultural şi militar în timpul domniilor Vladimir…READ

AXA Bruxelles – Moscova – Beijing – Washington

By doctor 23.1.14  Anthony Giddens, Barack Obama, Brzezinski, Cheney, China, Douglas McArtur, drone, Iran,NATO, noua carta Albă a Chinei, Polonia, Robert Kagan, Romania, Rusia, SUA, Uniunea Europeana, Vladimir Putin No comments

La o simplă analiză găsim patru centre de putere UE, SUA, China și Rusia, numai discutăm de o lume unipolară sau bipolară secolul XXI v-a fi o lume a multipolarității. Democrația are nevoie de democratizare spune Anthony Giddens, autor britanic al mai multor cărți despre integrare globală. După alegerile din mai 2014 în Parlamentul European, se prevăd că vom …READ