Criminalitatea a devenit o problemă care preocupă în cel mai înalt grad toate statele lumii, organismele internaţionale inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite. Criminologia ca ştiinţă la începutul secolului XX în România era practic necunoscută ca ştiinţă. Denumirea însăşi era considerată de esenţă burgheză, neacţionată, evitându-se timp de trei decenii chiar şi simpla ei denumire în publicistică şi manualele universitare[1].Fenomenul infracţional cunoaşte o creştere fără precedent constituind o ameninţare la adresa comunităţii umane, a statelor şi instituţiilor democratice. Nici România nu putea fi ocolită de acest flagel, care, în special în anii care au trecut de la Revoluţia din Decembrie 89, a cunoscut creşteri explozive. Îngrijorător este faptul că au proliferat galopant tipurile de infracţiuni cu caracteristici mafiote, acţiunile premeditate, folosirea armamentului la săvârşirea infracţiunilor, tâlhăria în lină zi sub ameninţarea armelor de foc, sechestrarea de persoane, impunerea taxei de protecţie furturi de bunuri din patrimoniul naţional, contrabandă, corupţie, evaziune fiscală şi alte fapte cărora poliţia a trebuit să le facă faţă.
În timp normele de conduită deviată pot deveni sigure repere de comportament în viaţa unor colectivităţi, constituind criterii unice de comportare în societate şi formând aşa numitele „subculturi criminale infracţionale” alcătuite din bande sau „gangurile” de răufăcători, de structurile complexe ale crimei organizate şi de modul de viaţă ale unor comunităţi marginale care se conformează unui sistem de norme şi valori diferite de cele ale societăţii globale. Că aşa este o demonstrează cu prisosinţă situaţia din unele medii defavorizate aşa cum sunt cartierele mărginaşe ale marilor oraşe, zonelor mari gări sau autogări, metroul şi alte căi subterane, dar mai ales cartierele sau localităţile cu populaţie preponderent din rândul ţiganilor (rromilor).
Sistemul totalitar de dinainte de 1989 a împiedicat dezvoltarea organizaţilor de tip mafiot, singurul domeniu în care se poate afirma că s-au format aşa zise nuclee ale crimei organizate era economicul. În condiţiile lipsei grave şi iraţionale de produse agroalimentare, specula se transforma într-o profesie rentabilă.
În România de astăzi în care situaţia economică instabilă şi inflaţia determină o inegalitate frapantă, o bună parte a populaţiei trăind în sărăcie, numeroşi oameni fiind stăpâniţi de sentimente de nesiguranţă şi puternică frustrare, promovarea liberei concurenţe, a spiritului competitiv, a avut desigur pe lângă efectele pozitive şi un revers nedorit. Pe baza acestui sistem social, politic, cultural propice, s-au putut dezvolta organizaţiile de tip mafiot în România.
Astfel că numeroşi indivizi, au ales cale infracţiuni, a furtului, escrocheriei, abuzului, corupţiei şi traficul de orice fel pentru a se îmbogăţi peste noapte. România a deveni un teritoriu preferat pentru transmiterea drogurilor din Orient sau America Latină către ţările din Europa de Vest, tot mai mulţi cetăţeni fiind atraşi în organizaţii criminale internaţionale.
Una din caracteristicile crimei organizate din România o reprezintă contrafacerea, promovarea şi plasarea în circulaţia bănească autohtonă a unor valute liber convertibile îndeosebi dolari americani, mărci germane, lire italiene, operaţiuni ce nu se pot realiza decât prin participare la o diviziune internaţională a activităţii criminale.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
