Mărimile medii în statistica social-economică. Esenţa şi valoarea mediilor.

La analiza trăsăturilor esenţiale ale fenomenelor de masă din punct de vedere statistic, stabilirea tendinţelor şi regularităţilor ce apar în producerea lor necesită calcularea anumitor valori tipice, care să fie reprezentative pentru întreaga colectivitate studiată. Pentru a realiza în statistică determinarea valorilor tipice se folosesc în principal mărimile medii. Mărimile medii sunt utilizate ca instrumente principale de cunoaştere a fenomenelor de masă, deoarece numai pe baza lor se poate exprima ceea ce este comun şi general la manifestarea acestor fenomene în fiecare etapă dată. Mărimile medii, făcând parte din cadrul indicatorilor derivaţi, se prezintă ca mărimi cu caracter abstract, chiar dacă se exprimă în unităţi concrete de măsură. De exemplu, retribuţia medie lunară într-o întreprindere a fost de 22.500 lei. Mărimea aceasta exactă poate să nu fi fost încasată de nici un muncitor din întreprindere, dar ea se încadrează între valorile retribuţiilor individuale din care s-a calculat media.

Anume datorită folosirii valorilor medii, statistica, operând cu date de masă, capătă posibilitatea de a trece de la singular la general, de la aleatoriu la legic. Fără indicatorii ce reflectă nivelurile obiective atinse în mod real, este imposibilă compararea caracteristicii cercetate referitoare la diferite colectivităţi, la fel ca şi caracterizarea schimbării indicatorului variabil în timp ş.a.

Valorile medii sunt valori abstracte, întrucât nu substituie valorile individuale concrete, însă anume această abstracţie, în capacitatea de a se abstrage de la caracterul aleatoriu al unor valori medii în calitate de caracteristici generalizatoare ale colectivităţii. Când este vorba despre aşa indicatori ca productivitatea muncii, preţul de cost, venitul real, consumul produselor alimentare şi mărfurilor industriale ş.a. ne dăm bine seama că este vorba de indicatori medii, care reflectă tipicul, legicul, generalul.

În cazurile când în interiorul colectivităţii există părţi şi grupuri relativ omogene, este necesar de a se calcula valorile medii de grup. Valorile medii generale şi de grup reflectă influenţa, exercitată de diferite condiţii: cea medie generală reflectă unele trăsături generale ale fenomenului supus cercetării, iar cea medie de grup – nivelul fenomenului în condiţii cu mult mai concrete. Ca exemplu aici se poate de calculat venitul real la un locuitor din întreaga populaţie a unui stat (media generală) şi venitul real la un angajat din sfera industriala (medie de grup).

Însă, în cazurile când colectivitatea este eterogenă se calculează numai mediile parţiale, iar în măsura în care media pe întregul ansamblu apare ca o sinteză a mediilor parţiale, are sens economic şi calculul mediei generale. De aici reiese că metoda mediilor trebuie utilizată împreună cu metoda grupărilor prin aplicarea căreia unităţile de la care s-au cules datele se separă în grupe omogene după variaţia uneia sau a mai multor caracteristici esenţiale.

Se poate de făcut aici următorul rezumat. La aplicarea metodei mediilor este necesar să se respecte unele condiţii şi anume:

a) calculul mediilor să se bazeze pe folosirea unui număr mare de cazuri individuale diferite sub care s-a înregistrat caracteristica, a căror variaţie este întâmplătoare în raport cu întreaga masă de fenomene studiate;

b) cuprinderea în calculul mediei a cazurilor individuale care formează colectivitatea sau grupele aparţinând aceleiaşi esenţe social-economice, pentru a putea asigura includerea tuturor factorilor esenţiali şi întâmplători care determină variaţia caracteristicilor şi care să permită un câmp larg de acţiune legii numerelor mari, în vederea compensării într-un sens sau altul a abaterilor individuale de la tendinţa lor centrală;

c) asigurarea omogenităţii valorilor individuale pentru care se calculează media prin analiza gradului şi formei de distribuţie, realizată prin interpretarea vizuală a seriei de distribuţie;

d) alegerea formei de medie care corespunde cel mai bine formei de variaţie a caracteristicii studiate, pentru ca mărimea medie să aibă un conţinut obiectiv măsurând în mod veridic fenomenele social-economice cercetate.