Masa monetară; concept, structură, agregate monetare.

Masa monetară include numerarul de economie şi depunerile la băncile comerciale.
M=N+D;
M – masa monetară; N-numerar, D – depuneri;
Baza monetară (B) reprezintă stocul de bani cu putere mare de cumpărare:
B=N+R R – rezerve
Sursele bazei sunt: aurul, valuta străină, creditele.
Procurarea oricărei surse contra schimbul alteia va duce la schimbarea structurii, dar mărimea va rămîne constantă. Orice sursă din acestea se obţine de BNM prin cumpărarea ei, creînd astfel obligaţiuni ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice.
Multiplicatorul monetar (m) reprezintă raportul dintre masa monetară şi baza monetară. El se utilizează la determinarea masei monetare prin intermediul variabilei cheie. Multiplicatorul monetar poate fi simplu şi compus. Multiplicatorul monetar este supraunitar, valoarea lui creşte în măsură ce sporeşte ponderea depozitelor în masa monetară şi este cu atît mai mare cu cît mai mică este ponderea rezervelor.
m = M/B
Procesul de creare a banilor în sistemul bancar:
1) depunerile iniţiale 1000 u.m., dacă ∏=20% rezultă că din suma dată banca rezervează obligatoriu 200 u.m., iar restul 800 u.m. le poate acorda sub formă de credite către banca a doua;
2) banca a doua din suma de 800 u.m. 20 % (160 u.m.) le depune ca reprezentînd ∏, iar restul 640 – le acordă sub formă de credit;
3) iar a treia bancă, din suma de 640 u.m. 128 u.m. (20%) le depune sub formă de rezerve obligatorii, iar restul le acordă sub formă de credit (522 u.m.).
Procesul dat este continuu. Efectul dat se numeşte efect de multiplicare, adică de creare a banilor în sistemul bancar, conform multiplicatorului bancar.
Multiplicatorul simplu (bancar):
m= 1/∏
∏- rata rezervelor obligatorii care caracterizează comportamentul
băncilor comerciale;
∏=R/D.
Deoarece populaţia influenţează prin comportamentul său asupra stocului de bani din economiemultiplicatorul monetar compus este:
m = 1+cr/cr+∏
cr – coeficientul depunerilor, caracterizează comportamentul populaţiei şi se calculează ca:
cr = N/D.
Modificarile cantitative şi structurale a masei monetare şi componentele ei sunt analizate cu ajutorul noţiunii de agregat monetar. Agregatul monetar este o parte constitutivă a masei monetare (M) şi semimonetare automatizată prin instituţiile financiar-bancare care le gestionează prin fluxurile economice reale pe care le mijlocesc. Includerea disponibilităţilor băneşti în agregatele monetare se face după criteriul uşurinţei sau al dificultăţii transformării lor în bani lichizi.
Numărul agregatelor monetare în diferite ţări, precum şi denumirea lor diferă.
Agregatele monetare sunt:
M1 – suma banilor în numerar şi diferite depuneri tranzacţionale, inclusiv cecuri de călătorie. M1 se caracterizează prin cel mai mare grad de lichiditate.
M2 – desemnează masa monetară în sens larg, care cuprinde M1 plus depozitele la vedere aflate în conturile bancare neoperabile prin cecuri, depuneri la case de economii, depozite la termen şi acţiuni ale fondului de ajutor reciproc ce pot face obiectul unei tranzacţii monetare.
M3 – cuprinde M2 plus alte plasamente lichide pe termen scurt sau termen lung, şi anume: depuneri pe termen nelimitat, depunerile şi titlurile de comerţ în monedă străină, bonurile de tezaur şi certificate de stat, alte tipuri de obligaţiuni şi hîrtii de valoare.
M4 – reprezintă M3 plus depozitele pe perioadă îndelungată, diferite documente oficiale, obligaţiuni ale statului.