Cauzele şi formele şomajului.

Formele şomajului:
I. a) şomaj fricţional;b)şomaj structural;c)şomaj ciclic
a) Şomajul fricţional – temporar, benevol pentru persoanele respective nu e necesar recalificare pentru a se angaja la un nou loc de muncă. Poate fi cauzat de schimbările intereselor profesionale, a locului de trai.
b) Şomajul structural – e cauzat de modificările structurale în economie şi ca urmare în structura cereri din forţa de muncă. Afectează persoanele profesiile cărora devin învechite şi mai puţin solicitate.
c) Şomajul ciclic – cauzat de procesele ciclice care se desfăşoară în economie. În perioada de recesiune şomajul ciclic completează şomajul fricţional şi cel structural, iar în perioada de expansiune el lipseşte.
d) şomajul natural este acel nivel al şomajului pentru care preţurile se stabilizează şi corespunde potenţialului economiei naţionale pe o anumită perioadă. Şomajul natural include numai şomaj fricţional şi şomaj structural, ceea ce înseamnă că la nivelul potenţial al PNB şomajul ciclic este zero. Rata naturală a şomajului nu are o mărime predeterminată, la care să se alinieze toate economiile naţionale.
Şnatural = Şfricţional + Şstructural
Şomajul fricţional şi structural caracterizează şomajul natural şi determină rata naturală a şomajului.
La o rată înaltă a şomajului economia se află în faza de recesiune şi viceversă la o rată înaltă de creştere economia se condiţionează o scădere a şomajului un dezechilibru al pieţei muncii naţionale, adică dezechilibru între cererea globală de muncă şi oferta globală de muncă.
II. Din punct de vedere al cauzelor care generează şomajul distingem următoarele forme de şomaj:
e) şomajul voluntar se mai numeşte şi şomaj clasic şi apare chiar în condiţiile în care piaţa muncii se află în echilibru. El este reprezentat de toţi cei care nu au un loc de muncă şi ar dori să lucreze, dar la un salariu mai mare decât cel existent la momentul respectiv pe piaţă.
f) şomajul involuntar este reprezentat de persoanele care doresc să se angajeze la salariul existent pe piaţă, dar nu o pot face pentru că nu există locuri de muncă. Explicaţia acestui şomaj se află în rigiditatea salariilor, stabilite după cum se ştie prin negocieri colective, care se revizuiesc destul de rar (cel mai frecvent, o dată pe an). Rigiditatea salariilor are şi alte explicaţii pe lângă negociere, cum ar fi aceea că schimbarea salariilor poate fi costisitoare pentru firme (antrenează, de exemplu, costuri de negociere). 0 altă explicaţie se află în faptul că, de multe ori, firmele nu micşorează salariul atunci când creşte oferta de muncă, deoarece ele plătesc muncitorii în funcţie de productivitatea muncii. Pentru a munci la fel de bine, muncitorii vor primi acelaşi salariu. De exemplu, şomajul involuntar se poate datora unui şoc al ofertei care deplasează curba ofertei agregate pe termen scurt spre stânga; cererea de bunuri de consum scade, antrenează o reducere a cererii de muncă, iar în economie apare şomajul involuntar.
Costul social al şomajului reprezintă efortul total pe care-l suportă persoanele, grupele de persoane, economia şi societatea afectate de acest fenomen complex..
Efectele şomajului sunt uşor de dedus de fiecare dintre noi, motiv pentru care
nu vom insista prea mult asupra lor. Foarte pe scurt, cele mai importante efecte economice şi sociale ale şomajului sunt:
a).Reducerea PIB, determinată de faptul că cei care nu lucrează nici nu aduc, astfel încât timpul de muncă al acestora este iremediabil.
Economistul Arthur Okun a descris relaţia dintre, rata şomajului şi PIB sub forma unei legi care îi poartă numele şi care sună astfel: pentru fiecare procent cu care rata efectivă a şomajului depăşeşte rata naturală, PIB scade cu 2,5 procente.Efecte asupra sănătăţii psihice a şomerului: stări depresive, sentimentul de excludere din societate etc Actualmente legătura dintre rata de creştere economică şi rata şomajului este cunoscută sub denumirea de legea lui Okun. Legea lui Okun are un caracter static şi este valabilă doar pentru etapa în care Okun a făcut cercetarea în ecunomia SUA.
Legea lui Okun
Dacă rata anuală a şomajului depăşeşte rata naturală cu 1%, PNB real va fi mai mic ca PNB potenţial cu %

Abaterea relativă a PNB real de la PNB ponenţial ;U – rata reală;U* – rata naturală a şomajului; – coeficientul sensibilităţii PNB real la dinamica şomajului ciclic
b) Creşterea cheltuielilor cu protecţia socială. Cu cât şomajul este mai îndelungat şi afectează mai mulţi salariaţi, cu atât transferurile sociale vor fi mai mari şi vor greva bugetul public.
c) Reducerea eficienţei forţei de muncă, datorită pierderii experienţii celor deveniţi şomeri, mai ales dacă şomajul este de lungă durată.
d) Reducerea veniturilor individuale ale salariaţilor concediaţi, care antrenează o reducere a consumului acestora şi o extindere a sărăciei.
e).Efecte sociale generale: creşterea criminalităţii, sinuciderilor, cerşetorilor etc.
Referitor la măsurile de protecţie a şomerilor, cea mai cunoscută este indemnizaţia de şomaj, care are şi meritul de a acţiona ca un stabilizator automat în economie, în sensul că frânează reducerea bruscă a cererii agregate şi micşorează pierderile de venit naţional.
Mai importantă decât protecţia şomerilor1 este diminuarea şomajului, iar principalele căi sunt:
a) Stimularea cererii agregate, în condiţiile în care oferta agregată poate să crească. Există însă pericolul inflaţiei, măsura putând fi aplicată mai ales în condiţii de deflaţie.
b) Reforma pieţei muncii în sensul asigurării unei mai mari flexibilităţi a salariului.
c) Reducerea efectului de hysteresis, prin eliminarea hazardului moral. Se propune limitarea perioadei de acordare a ajutorului-de1 şomaj; impunerea unor cursuri obligatorii pentru şomeri, a obligativităţii acestora de a efectua munci publice ş.a.m.d.
d) O atenţie mai mare acordată educaţiei şi pregătirii profesionale în concordanţa cu cerinţele de muncă viitoare.
În ţările Uniunii Europene şomajul este declarat „inamicul public numărul 1″, în condiţiile în care există ţări ca Italia în care rata şomajului depăşeşte 25%.