Metodele de investigare ai culturii organizaționale

• Inițiativa  individului – libertatea de care se bucură ei.
• Toleranța față de risc – gradul în care salariații sunt încurajați să fie inovativi și riscanți.
• Direcția – gradul în care org. formulează obiective clare și nivelul de performanță scontat.
• Integrarea – gradul în care unitățile din org. acționează într-o manieră coordonată.
• Sprijinul managementului – gradul în care managerii furnizează pentru angajații săi o comunicare clară, asistență și sprijin.
• Controlul – numărul regulilor și reglementărilor care sunt ulterior folosite pentru control.
• Identitatea – gradul în care membrii se identifică cu organizația ca un tot întreg.
• Sistemul de recompensare – gradul în care sistemul de recompensare sunt bazate pe criteriile de performanță a salariaților.
• Toleranța conflictului – masura în care salariații sunt încurajați să rezolve conflictele și să fie deschiși la critică.
• Modele de comunicare – masură în care comunicațiile organizaționale sunt restricționate la autoritatea ierarhiei formale.

Altă metodă presupune analiza a 4 concepte de bază:

–    Implicarea;

–    Consecvența;

–    Adaptibilitatea;

–    Misiunea.

Implicarea – personalului în activitatea colectivului poate fi neformală și spontană sauformală și planificată.

Consecvența – sunt cîteva forme de manifestare, bazate pe integritatea normativă a sistemului normativ al organizației.

Adaptibilitatea – capacitatea internă a organizației de a se transforma, reorganiza, de a-si schimba direcția, și abilitatea org. de a răspunde factorilor externi.

Misiunea – definiție abstractă a esenței și sensurilor organizației, ce denotă anumite direcții de activitate.