Noţiunea de indicator statistic (primar şi derivat).

Indicatorul statistic este expresia numerică a unui fenomen, proces sau a unei categorii economico-sociale, definite în timp, spaţiu şi structură organizatorică. El este rezultatul procesului cercetării statistice, are un conţinut real, obiectiv determinat, o formă de calcul şi o formă specifică de exprimare. Pentru cunoaşterea fenomenelor de masă, indicatorii statistici îndeplinesc mai multe funcţii: de măsurare, de comparare, de analiză sau sinteză, de estimare, de verificare a ipotezelor şi/sau de testare a semnificaţiei parametrilor utilizaţi. După etapa în care apar în procesul cercetării statistice, indicatorii statistici se pot grupa în : indicatori primari (sau absoluţi) şi indicatori derivaţi.

Indicatorii primari sau absoluţi (mărimi absolute) se obţin în procesul prelucrării primare prin centralizarea/agregarea datelor care provin dintr-o observare totală sau parţială. Ei exprimă direct nivelul real de dezvoltare al caracteristicii cercetate, caracterizând fenomenul sau procesul la modul cel mai general din punct de vedere cantitativ. Ei rezultă în urma observării şi centralizării statistice a datelor individuale de masă, fie prin înregistrarea directă, fie prin însumarea totală sau parţială a datelor individuale de acelaşi fel. Datele primare se exprimă în unităţi de măsură specifice caracteristicii observate (m, kg, cm, cm, bucăţi, etc.), deosebindu-se între ele numai în privinţa ariei de cuprindere şi a momentului / perioadei de înregistrare.

Indicatori derivaţi se obţin prin comparări, abstractizări, generalizări, prin aplicarea unor procedee specifice de prelucrare a mărimii absolute a indicatorilor primari.

Indicatorii derivaţi au menirea de a analiza aspectele calitative a fenomenelor şi proceselor cercetate. În acest scop ei exprimă relaţia dintre părţile colectivităţii; dintre diferite caracteristici statistice; legăturile de interdependenţă dintre fenomene; contribuţia diferiţilor factori de influenţă la variaţiile unui fenomen complex etc.

Indicatorii statistici derivaţi, în mod frecvent, se obţin prin comparaţii. Comparaţiile pot fi efectuate între date prin diferenţă sau prin raportare.

În urma comparării prin diferenţă a datelor care se referă la unităţi de timp diferite, unităţi teritoriale diferite, părţi diferite din colectivitate, se obţine indicatorul derivat – modificare absolută, unde acest indicator semnificând creşterea sau reducerea absolută, economia sau pierderea absolută. Comparaţia prin diferenţă poate fi făcută numai pentru termeni de acelaşi fel, exprimaţi în aceleaşi unităţi de măsură. Rezultatul obţinut arată cu câte unităţi diferă, în mărime absolută, termenul comparat de termenul considerat ca bază de comparaţie.

Indicatorii statistici derivaţi care se obţin în urma comparării datelor prin raportare se numesc indicatori relativi sau mărimi relative

Indicatorii derivaţi folosiţi pentru rezolvarea problemelor se calculează sub formă de: mărimi relative, mărimi medii, indicatori ai variaţiei, indici statistici, indicatori ce caracterizează corelaţia dintre două sau mai multe caracteristici etc. Fiecare dintre aceşti indicatori exprimă anumite trăsături ale colectivităţii şi numai prin utilizarea combinată a indicatorilor absoluţi şi derivaţi se ajunge la cunoaşterea multilaterală a fenomenelor studiate în continua lor dezvoltare.

Indicatorii derivaţi au un caracter abstract, chiar dacă uneori se exprimă în unităţi de măsură specifice ( de exemplu, în cazul mediilor). Însă forma abstractă a indicatorilor derivaţi nu le scuteşte de cerinţa de a avea un conţinut real. Nu este suficient ca mărimea derivată să fie corect calculată din punct de vedere statistic, ea trebuie să fie totodată, raţională şi realistă, să corespundă naturii fenomenului sau procesului cercetat.