• nivelul obiectivelor;
• omogenitatea şi/sau complementaritatea lor;
• nivelul de pregãtire şi natura pregãtirii personalului ce le realizeazã.
Organizarea procesualã se concretizeazã în stabilirea şi definirea funcţiilor firmei şi ale componentelor acesteia. Deci, componentele organizãrii procesuale sunt:
a) funcţiunile;
b) activitãţile;
c) atribuţiile;
d) sarcinile.
a) Funcţiunea:
Reprezintã o componentã a organizãrii procesuale ce reprezintã ansamblul de activitãţi omogene şi/sau complementare desfãşurate de personal de o anumitã specialitate, folosind metode şi tehnici specifice, cu scopul realizãrii unor activitãţi planificate. Existã 5 funcţiuni:
– de producţie;
– de cercetare-dezvoltare;
– comercialã;
– financiar-contabilã;
– de personal.
b) Activitatea:
Cuprinde un ansamblu de atribuţii omogene, care se îndeplinesc de personalul ce posedã cunoştinţe de specialitate pentru îndeplinirea unor obiective.
c) Atribuţia:
Se referã la un nivel mai mare de detaliere şi cuprinde ansamblul sarcinilor executate periodic de un personal cu cunoştinţe specifice, care concurã la realizarea unui obiectiv specific.
d) Sarcina:
Este un element component al atribuţiei, componenta primarã a unui proces de muncã, cu scopul realizãrii unui obiectiv individual care se atribuie unei singure persoane.