Planul Marshall, anunţat in iunie 1947, reprezenta extensia in domeniul economic a Doctrinei Truman. Secretarul de Stat al S.U.A., George Marshall, a lansat un plan de refacere a Europei cu asistenta americana. “Politica noastră”, spunea el, “nu este directionata împotriva vreunei tari sau doctrine, ci împotriva foamei, sărăciei, disperării si haosului” . Telul planului era acela de a reconstrui Europa din punct de vedere economic, făcând astfel mult mai puţin probabila o extindere a comunismului asupra unei Europe apusene prospere. Pana in septembrie 1947, 16 tari (Marea Britanie, Franţa, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Austria, Elveţia, Grecia, Turcia, Islanda, Norvegia, Suedia, Danemarca si cele trei zone apusene ale Germaniei) au schiţat un plan comun pentru utilizarea ajutorului american.De-a lungul următorilor patru ani, peste 13 miliarde de dolari au venit din America spre statele Europei occidentale, catalizând refacerea agriculturii si industriei, care in multe tari erau prada haosului, ca rezultat al devastării din timpul razboiului. Pe de alta parte, sovieticii erau de parere ca asistenta americana nu era doar o dovada de bunavointa, ci si o acţiune cu substrat anticomunist. Deşi teoretic ajutorul era disponibil si pentru Europa răsăriteana, Viaceslav Molotov, ministrul de Externe Sovietic, a denunţat întregul plan ca fiind o ilustrare a “imperialismului dolarului”, ce-si propunea sa instituie controlul Washington-ului asupra Europei apusene si chiar sa intervină a răsăritul continentului, regiune pe care Stalin o considera o “sfera de influenta” sovietica. U.R.S.S. a respins oferta, iar statele satelit, precum Cehoslovacia si Polonia, care păreau dispuse sa accepte propunerea americana au fost aduse la ordine, Moscova interzicând accesul in schema financiara si economica promovata de americani.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
