Spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial, armonia care existase între Statele Unite ale Americii, U.R.S.S. şi Imperiul britanic a început să se destrame, şi toate vechile suspiciuni au ieşit din nou la iveală. Relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi Occident au devenit treptat atât de tensionate, încât în mai multe rânduri confundarea militară a părut extrem de aproape. În pofida faptului că, armatele rivale nu s-au confruntat in mod direct, în special datorita faptului ca posesia armamentului nuclear de către ambele părţi a determinat apariţia fenomenului ce a purtat numele de “descurajare nucleara”. Însă, deşi puterile rivale nu au permis ca ostilitatea lor reciprocă să se transforme într-un conflict deschis, confruntarea s-a manifestat pe alte planuri: politic, economic, tehnologic, ideologic, propagandistic. Ambele superputeri şi-au alăturat diverşi aliaţi: între 1945 şi 1948 U.R.S.S. a inclus în orbita sa cele mai multe dintre ţările Europei răsăritene, pe măsura ce au fost impuse la putere guverne comuniste în Polonia, Ungaria, Romania, Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Cehoslovacia si Republica Democrata Germană (1949). A fost instalat la putere un guvern comunist şi în Coreea de Nord (1948), iar blocul comunist a părut a se întări în 1949, când Mao Tse Tung a obţinut in cele din urma victoria în prelungul război civil din China. Pe de alta parte, S.U.A. au grăbit refacerea Japoniei si au întărit-o, transformând-o într-un aliat; de asemenea, americanii au cooperat îndeaproape cu Marea Britanie şi alte 14 ţări europene, ca si cu Turcia, oferindu-le un vast ajutor economic cu scopul de a se reuni in cadrul unui bloc anticomunist. Orice acţiune, gest sau opinie a unuia dintre cele doua blocuri era interpretată de către celalalt ca o dovadă de ostilitate. Au existat multe divergenţe în privinţa frontierei polono-germane, iar tratatele de pace cu Germania şi Austria nu s-au putut încheia. Apoi, dupa moartea lui Stalin (1953), noii lideri sovietici au început să vorbească despre “coexistenţa paşnică”, apărând astfel unele semne ale de-tensionării situaţiei. Cauza fundamentală constă în diferenţele de principiu dintre statele comuniste şi cele democratice, diferenţe care s-au manifestat chiar din momentul în care bolşevicii au capturat puterea în Rusia în 1917. In timpul celui de-al doilea război mondial, divergenţele au fost trecute pe un plan secund, din raţiuni ce vizau menţinerea eficienţei alianţei ce lupta împotriva Germaniei, Italiei şi Japoniei. Măsurile de politică externă adoptate de Stalin au contribuit la escaladarea tensiunii. Scopul principal al sovieticilor era acela de a profita de situaţia militară, pentru a spori influenţa rusească din Europa. Atingerea acestui ţel presupunea ocuparea a cât mai mult teritoriu german, ca şi preluarea în cadrul statului sovietic a unor zone întinse din Finlanda, Polonia şi România. Reuşita lui Stalin a fost certă în aceste privinţe, însă acţiunile sale au stârnit îngrijorare în Occident, liderii apuseni percepând acţiunile Kremlinului drept o agresiune.
(a) La Conferinţa de la Ialta (februarie 1945), desfăşurată în Crimeea, au participat Stalin, Roosevelt si Churchill. Aproape toată lumea a considerat ca reuniunea a fost un succes, fiind realizate înţelegeri in privinţa mai multor puncte: s-a căzut de acord cu privire la înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite; Germania urma sa fie divizată în trei zone de ocupaţie – rusă, americană şi britanică (ulterior, avea sa apără şi o zonă franceza, alcătuită din teritorii aparţinând de zonele britanica si americana) -, in timp ce Berlinul, situat in zona sovietica, urma si el sa fie împărţit in sectoare de ocupaţie ale marilor puteri învingătoare; aranjamente similare urmau sa fie făcute si pentru Austria; in toate tarile Europei răsăritene urmau sa se desfasoare alegeri libere; Stalin a promis sa se alăture razboiului împotriva Japoniei cu condiţia ca Uniunea Sovietica sa primească întreaga Peninsula Sahalin si un teritoriu din Manciuria.
In orice caz, apăruseră semne îngrijorătoare cu privire la Polonia: când sovieticii au ocupat militar teritoriul polonez, ei au stabilit un guvern comunist la Lublin, in ciuda faptului ca exista un guvern polonez in exil, la Londra. La Ialta s-a convenit faptul ca unii membri (necomunisti) din cabinetul de la Londra sa intre in guvernul de la Lublin, iar in schimbul acestei concesii, Uniunea Sovietica urma sa deţină in continuare acea fâşie din Polonia răsăriteană pe care o ocupase in 1939. Însă Roosevelt si Churchill n-au fost de acord cu solicitarea lui Stalin ca Polonia sa primească întregul teritoriu german de la est de râurile Oder si Neisse.
(b) Conferinţa de la Potsdam din iulie 1945 a ilustrat o răcire semnificativa a relaţiilor din cadrul alianţei. Principalii reprezentanţi ai marilor puteri au fost Stalin, Truman si Churchill (acesta din urma fiind la final înlocuit cu Clement Attlee, devenit prim-ministru dupa victoria electorală a Partidului Laburist). Razboiul cu Germania se încheiase, dar nu s-a reuşit convenirea vreunei înţelegeri privitoare la viitorul acestei ţări, totul rămânând la nivelul celor stabilite la Ialta (dezarmarea, denazificarea si judecarea criminalilor de război).
Mai mult decât atât, Truman si Churchill erau ingrijorati datorita faptului ca Germania de la est de Oder-Neisse fusese ocupată de Armata Roşie, iar autorităţile comuniste poloneze au preluat acel teritoriu si au început sa-i expulzeze pe cei aproximativ cinci milioane de locuitori germani ai regiunii, ceea ce, evident, nu fusese convenit la Ialta. Truman nu l-a informat pe Stalin despre natura armamentului atomic, si chiar lui Churchill i-a spus doar in timpul desfăşurării reuniunii de la Potsdam. La câteva zile dupa finalizarea conferinţei, doua bombe nucleare au fost aruncate asupra Japoniei, iar războiul s-a încheiat imediat, la 10 august, fără a mai fi nevoie de ajutorul rusesc, chiar daca Uniunea Sovietica declarase război Japoniei la 8 august si invadase Manciuria. Deşi sovieticii au anexat sudul Sahalinului, aşa cum se stabilise la Ialta, nu li s-a permis sa participe la ocupaţia Japoniei.
(c) Aşa-numitul discurs al “Cortinei de Fier”, rostit de Winston Churchill, la Fulton (Missouri) in Statele Unite in martie 1946, s-a dorit un fel de semnal de alarma cu privire la răspândirea comunismului in Europa răsăriteană. Pana in acel moment, guverne rezultate in urma unor coaliţii dominate de către comunişti fuseseră instalate la putere prin intermediul ruşilor in Polonia, Ungaria, Romania, Bulgaria si Albania. În anumite cazuri, adversarii comuniştilor au fost întemniţaţi sau închişi; in Ungaria, spre exemplu, sovieticii au permis desfăşurarea de alegeri libere in noiembrie 1945, insa, deşi comuniştii au obţinut mai puţin de 20% din voturi, cei mai mulţi membri ai guvernului erau comunişti. In discursul sau de la Fulton, Churchill a făcut apel la o alianţa a Occidentului care sa reziste cu fermitate in fata amenintarii comuniste. „Eu nu cred ca Rusia sovietica doreşte război. Ceea ce ei doresc sunt fructele razboiului si extinderea puterii si a influentei doctrinei lor. Dar ceea ce trebuie sa luam noi in considerare sunt prevenirea permanenta a razboiului si realizarea condiţiilor de libertate si democraţie, cat mai curând posibil, in toate tarile.” Discursul a contribuit la adâncirea rupturii dintre foştii aliaţi: Stalin l-a denunţat pe Churchill drept un incitator la război, iar aproape 100 de parlamentari laburişti britanici au semnat o moţiune prin care îl criticau pe liderul conservator. Insa Winston Churchill nu făcuse altceva decât sa exprime ceea ce simţeau mulţi dintre politicienii americani de frunte.
(d) Fără a se intimida in urma discursului de la Fulton, sovieticii au continuat sa-si întărească dominaţia asupra Europei răsăritene; pana la sfarsitul lui 1947, toate statele din regiune, cu excepţia Cehoslovaciei, aveau guverne eminamente comuniste. Alegerile au fost măsluite, membrii necomunisti au fost excluşi din coaliţiile de guvernământ, mulţi dintre ei fiind arestaţi si executaţi, iar in cele din urma toate celelalte partide politice au fost desfiinţate. Aceste acţiuni s-au desfasurat sub supervizarea politiei secrete din aceste tari si a trupelor ruseşti de ocupaţie. In plus, Stalin trata zona rusa de ocupaţie din Germania ca si cum ar fi aparţinut Rusiei, secătuind-o de resursele vitale si permitand sa activeze doar partidului comunist. Singura tara unde acest model nu s-a putut aplica a fost Iugoslavia. Guvernul comunist al lui Iosip Broz Tito a fost legal ales in 1945.
(d) Fără a se intimida in urma discursului de la Fulton, sovieticii au continuat sa-si întărească dominaţia asupra Europei răsăritene; pana la sfarsitul lui 1947, toate statele din regiune, cu excepţia Cehoslovaciei, aveau guverne eminamente comuniste. Alegerile au fost măsluite, membrii necomunisti au fost excluşi din coaliţiile de guvernământ, mulţi dintre ei fiind arestaţi si executaţi, iar in cele din urma toate celelalte partide politice au fost desfiinţate. Aceste acţiuni s-au desfasurat sub supervizarea politiei secrete din aceste tari si a trupelor ruseşti de ocupaţie. In plus, Stalin trata zona rusa de ocupaţie din Germania ca si cum ar fi aparţinut Rusiei, secătuind-o de resursele vitale si permitand sa activeze doar partidului comunist. Singura tara unde acest model nu s-a putut aplica a fost Iugoslavia. Guvernul comunist al lui Iosip Broz Tito a fost legal ales in 1945.
Beneficiind de un imens prestigiu ca lider al rezistentei antigermane din timpul razboiului, Tito s-a impus in tara, iar trupele sale au eliberat Iugoslavia, si nu Armata Roşie. Astfel, Tito si-a putut permite sa respingă interferenţa stalinista în afacerile interne ale Iugoslaviei. Occidentul era profund iritat de atitudinea Rusiei, care nu respecta promisiunea făcuta de Stalin la Ialta, de a permite desfasurarea de alegeri libere. Partea sovietica argumenta insa faptul ca aveau nevoie de guverne prietene in tarile vecine, din raţiuni de securitate.
(e) Următoarea evoluţie majora in cadrul razboiului rece a fost apariţia aşa-numitei “Doctrine Truman”, care in scurta vreme a fost asociata strâns cu Planul Marshall. „Gravitatea situaţiei cu care se confrunta lumea de astăzi necesita apariţia mea in fata unei sesiuni comune a Congresului”.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
