La baza politicii echilibrului raţional stă teoria echilibrului raţional în perspectivă, esenţa căreea este continuitatea teorii de echilibru, ideea centrală a cărei este că deciziile indivizilor nu sunt arbitrare, ci de realizare a propriilor interese lăsând foarte puţin pe seama guvernului pentru a îmbunătăţi situaţia, lucru ce face ca pieţele să fie în echilibru. Politicile intervenţioniste sunt dificil de a le realiza cu succes, deoarece modul cum reacţionează firmele şi consumatorii depinde de ceea ce gândesc aceştea la ceea ce doreşte guvernul să realizeze.
Efectul cel mai posibil de al revedea în cadrul utilizării instrumentelor guvernamentale în momentul necunoaşterii a schimbărilor pe care le va efectua de agenţii economici. Pentru a face deciziii cu efecte pentru echilibrarea economiei în condiţiile recunoaşterii sau previziunilor din partea agenţilor economici se recomandă să se ia în consideraţie informaţia despre comportamentul trecut al variabililor economice pentru modelarea previzională ale politicilor de stabilizare, utilizându-se multiplicatorul de nesiguranţă.
Efectul cel mai posibil de al revedea în cadrul utilizării instrumentelor guvernamentale în momentul necunoaşterii a schimbărilor pe care le va efectua de agenţii economici. Pentru a face deciziii cu efecte pentru echilibrarea economiei în condiţiile recunoaşterii sau previziunilor din partea agenţilor economici se recomandă să se ia în consideraţie informaţia despre comportamentul trecut al variabililor economice pentru modelarea previzională ale politicilor de stabilizare, utilizându-se multiplicatorul de nesiguranţă.