În 14 aprilie 1865, după 5 zile de la terminarea războiului de secesiune din america, preşedintele Abraham Lincoln a fost asasinat. Rămâne însa îndoielnic daca Lincoln ar fi putut evita ciocnirile care au urmat după înfrângerea Confederaţiei Sudice. După ce li s-a dat permisiunea de a se reorganiza, statele din sud au emis imediat legi de limitarea a drepturilor negrilor. Acest lucru a iritat în aşa măsura pe republicanii radicali, în majoritate în Congresul SUA, încât aceştia au impus un nou program – cunoscut sub numele de „ Reconstrucţie” – asupra sudului.Nevoit să accepte drepturile electorale ale negrilor şi egalitatea nominală cu aceştia, statele din Sud şi-au reluat libertatea de a acţiona în anii 1870 şi, în ciuda legilor au descoperit căi de reinstalare a supremaţiei albilor.Între timp, SUA a intrat într-o perioadă de avânt economic fără precedent. În următoarele decenii, zone întinse ale ţării au fost cultivate, iar bogăţiile lor agricole şi minerale au fost exploatate. O mare parte din populaţie ocupa Vestul până atunci „Sălbatic”, iar în anii 1890 graniţa a dispărut. În anii 1900 populaţia a crescut la 75 milioane, şi s-au fondat repede mari oraşe cum ar fi Chicago. Numărul invenţiilor a crescut – americanii au inventat maşina de scris, telefonul, fonograful, maşina cu motor şi aeroplanul. În anii 1880 SUA producea mai multe bunuri manufacturate decât orice altă ţară.Guvernele federale şi de stat au contribuit la dezvoltarea economică a SUA, subvenţionând construirea unei reţele de căi ferate naţionale şi cedând pământuri pionierilor, prin Legea Funciară din 1862. Însa avântul economic din America se afla în special sub controlul întreprinderilor private. Aceasta a fost epoca magnaţilor, printre care John D. Rochefeller, Andrew Carnegie si J.P. Morgan, şi giganticele companii industriale, precum Standard Oil.La fel ca în Marea Britanie, industrializarea a provocat multe probleme (sărăcie, exploatare şi mahalale), intensificate de rapiditatea procesului, dificultatea de a respecta reglementările de stat şi corupţia administraţiilor locale. În anii 1890 o parte din populaţia americană începuse sa se revolte. Fermierii nemulţumiţi au format miezul noului Partid al Poporului, însa poziţia anti-orăşenească a populismului a îngrădit impactul acestuia. Sindicatele nu luau măsuri împotriva patronilor care erau pregătiţi să pună capăt grevelor, cu ajutorul trupelor de stat. Un alt grup exploatat era cel al emigranţilor care veniseră în valuri în SUA. Irlandezii şi germanii care veniseră în anii 1840, au fost urmaţi, în 1880, de evrei, italieni şi alte naţionalităţi din Europa de est. Fugind de sărăcie şi persecuţii, ei vedeau în SUA „ Pământul de Aur” , dar la început au fost puşi la munci ieftine pentru afaceri şi industrie, fiind uneori supuşi unor condiţii chiar mai rele decât cele pe care le lăsaseră în urmă. Cu toate acestea, în timp, milioane de oameni, inclusiv imigranţi, au beneficiat de expansiunea şi producţia industrială, simbolizata de Modelul T al lui Henry Ford, prima maşină ieftină, larg accesibilă.Între principalele obiective ale reformatorilor se aflau trusturile – grupuri de întreprinderi – care controlau toate industriile şi abuzau de puterea pe care o deţineau. Unele măsuri antimonopol şi alte activităţi reformatoare au avut succes, în special de-a lungul campaniei lui Theodore Roosevelt, preşedintele american din 1901-1909.Roosevelt a intensificat rolul crescând al SUA pe scara internaţionala. Înainte sa devină preşedinte, s-a implicat profund în războiul americano-spaniol din 1898, în urma căruia SUA a obţinut dominaţia în Cuba şi controlul asupra insulelor Filipine, Guam şi Puerto Rico. În acelaşi an s-au anexat insulele Hawaii.Roosevelt a acţionat decisiv asupra Canalului Panama. Când negocierile cu Columbia au intrat în impas el a încurajat o revoltă panameză, a împiedicat Columbia să o înăbuşe, apoi a înfiinţat o zonă de canal în Panama controlat de SUA. Deschiderea canalului în 1914 a adus mari beneficii comerţului SUA şi internaţional. Activitatea diplomatică însemnată a lui Roosevelt a făcut din SUA o putere respectata, însa americanii nu doreau să se implice în conflictele europene, rămânând neutră în 1914, când a izbucnit primul război mondial. Abia în 1917, după ce submarinele germane scufundaseră câteva nave americane în încercarea de a-i epuiza pe Aliaţi, SUA a intrat în război. Deoarece aceasta însemna ca în cele din urma Aliaţii trebuiau sa câştige, efectul – mai mult moral decât militar – a fost decisiv.Preşedintele SUA, Woodrow Wilson, a insistat ca pacea ulterioara sa fie bazata pe autoconducere, însa multe dintre obiectivele sale au fost zădărnicite. La fel s-a întâmplat şi cu planul sau de a integra SUA în Liga Naţiunilor: Congresul l-a respins iar americanii au revenit la o politica de „izolare”.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
