Populaţia reprezintă, alături de teritoriu şi de autoritatea guvernamentală, unul din elementele constitutive necesare pentru existenţa însăşi a statului .Nu se poate vorbi de existenţa unui stat dacă acesta nu are populaţie. Populaţia este în general definită ca totalitatea persoanelor fizice care locuiesc pe teritoriul unui stat şi sunt supuse jurisdicţiei acestuia.Această definiţie prezintă un dublu inconvenient: ea este prea largă, pentru că include şi alte persoane care , nefiind legate de stat prin cetăţenie, nu pot fi considerate ca element constitutiv al statului şi totodată este prea îngustă, necuprinzând şi pe cetăţenii proprii care, temporar sau definitiv, locuiesc pe teritoriul altui stat.
            Într-o definiţie mai corectă din punct de vedere juridic, populaţia, ca element constitutiv al statului, cuprinde totalitatea persoanelor fizice legate de stat prin cetăţenie.
            Din punct de vedere al exercitării competenţei  sale asupra populaţiei orice stat se află într-o dublă poziţie, de stat primitor şi de stat de origine.
            Pe teritoriul unui stat pot locui mai multe categorii de persoane, având statut juridic diferit: cetăţenii statului respectiv, străinii care au cetăţenia altui stat (bipatrizi), persoanele fără cetăţenie (apatrizi) şi persoane refugiate, care au un statut de permanenţă, precum şi alte persoane cu statut temporar (turişti, oameni de afaceri, etc.). Pentru toate persoanele care se află în limitele teritoriului unui stat, indiferent dacă acestea  sunt cetăţeni ai statului respectiv sau sunt străini, statutul lor juridic se stabileşte potrivit dreptului intern în baza suveranităţii fiecărui stat.

            Fiecare stat are în acelaşi timp dreptul de a-şi proteja cetăţenii proprii care locuiesc sau se află în mod temporar pe teritoriul altui stat, în baza dreptului de protecţie diplomatică.
            Statele pot exercita uneori o protecţie diplomatică şi asupra străinilor, dacă acceptă o asemenea însărcinare şi anume: în cazul în care un stat a rupt relaţiile diplomatice cu un alt atat şi în caz de război, când un stat terţ îşi asumă sarcina reprezentării intereselor unui stat beligerant.
            Există, însă, şi unele persoane care locuiesc pe teritoriul unui stat, dar al căror statut nu se reglementează de către statul în cauză, ci potrivit unor reguli stabilite conform dreptului internaţional.Aceştia sunt membrii misiunilor diplomatice ale altor state, reprezentantii şi funcţionarii unor organizaţii internaţionale, precum şi membrii forţelor armate străine staţionate pe teritoriul altui stat.
            Problemele privind statutul populaţiei, drepturile şi obligaţiile persoanelor, indiferent în ce ipostază s-ar afla ( de cetăţean sau de străin, cu caracter permanent sau provizoriu), nu pot fi solutionate în întregime prin legislaţia proprie a unui stat, unele dintre acestea reclamând cooperarea statelor într-un cadru internaţional creat prin tratate multilaterale sau bilaterale, având în vedere complexitatea problemelor privind populaţia şi impactul pe care aceste probleme îl au asupra relaţiilor dintre state.
            Reglementările internaţionale şi cooperarea dintre state în rezolvarea problemelor privind populaţia se referă la domenii şi instituţii juridice cum sunt: dubla cetăţenie (bipatridia), apatridia, refugiaţi şi persoane strămutate, regimul juridic al străinilor, dreptul de azil, extrădarea, protecţia diplomatică, drepturile omului etc.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships