Neoclasicismul consideră că echilibru este atins automat dacă există: şomajul natural, mecanismul peţii, variabila de comandă-oferta; statul având doar poziţia de intervenţie prin politica monetară în economie.
Keynesiştii consideră că echilibru general nu se produce de la sine şi trebuie urmărit pe termen scurt. El se produce în condiţii de şomaj, variabila de comandă fiind cea a cererii, intervenţia statului se recomandă în special prin politica fiscală.
Varianta contemporană a teoriei non intervenţioniste a fost continuată de monetarişti.
Aşa sau altfel rolul economic al statului în etapa contemporană este dictată de necesitatea producerii bunurilor materiale, stabilizarea dezvoltării naţionale, reglementarea veniturilor populaţiei. Ansamblu de măsuri, norme şi reguli ale statului în scopul influenţei asupra vieţii economice şi dirijării ei, modificarea structurii cheltielilor publice, stimularea dezvoltării producţiei se efectuează prin intermediul politicilor economice.
La rândul său politicile se pot clasifica în dependenţă de criteriile de clasificare în :
1 În funcţie de orientare doctrinară:
• Politici economice libere
• Politici economice intervenţioniste.
2 În funcţie de orizontul de timp al obiectivelor:
• Politici conjuncturale
• Politici structurale
• Politici globale
• Politici sectoriale
3 În funcţie de obiectivele urmărite:
• Politici de salvgardare (demografice, de aprovizionare, ale mediului)
• Politici de creştere economică (de incitare şi adaptare la procesul economic, echilibru teritorial, realizare a consensului social)
• Politici de regelementare conjuncturală (politici ale preţurilor, veniturilor)
4 După amploarea domeniului afectat:
• Globală
• Selectivă
• Sectorială
5 În funcţie de realizarea echilibrului economic general:
• Politici structurale de macrostabilizare
• Politici de ajustare
• Politici de environment
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
