Principiile retorice.

Principiul alegerii (haeresic): spiritul nostru, in personalitatea fiecaruia, reda modul cum aparem noi, fiecare intre contemporanii nostri in intreaga alcatuire spirituala. Logica nu indica care alternativa sa fie aleasa, in ce scop, de cine sa fie aleasa si cand. Cand spunem „alegerea rationala” subantelegem ca a avut loc „o alegere conform principiilor logice”. Se m spune „alegere inteligenta, oportuna, justa, buna, previzibila, curajoasa, proasta, ridicola, rea, perversa etc”. De unde se vede k in alegere intervine factorul psihic si, de la situatie la situatie, contribuie factorii morali, economici, juridici, politici. Aristotel subliniaza ca sunt oameni care pentru fiecare lucru solicita sa dam o demonstratie, chiar si pentru alegere. Daca ineva vrea sa ne convinga prin demonstratia sa, atunci urmareste ceva cu neputinta de rezolvat. Principiul alegerii reprezinta si sursa din care fiinta umana isi lumineaza autonomia sa fata de alta. Cu certitudine, ca din perspectiva intelegerii comunica drept „punere in comun a valorilor asumate de la”. Karl Popper a scris „Logica cercetarii stiintifice” in care sustine ca convingerile nu depind de sursa trairii unei fiinte umane. Trairile, la randul lor nu poseda nici cea mai mica putere de convingere. Popper confunda impresia cu opinia, emotia cu sentimentul. Convingerea este un termen polisemantic, el desemneaza o modalitate doxativa, pe de alta parte o activitate de argumentare persuasiva psihologica. In al 3-lea rand intre enunturile stiintifice unele sunt opiniile sustinute de convingerile atat subiective, cat si obiective fara a explica ceva.