Existenţa profitului, obţinerea lui de către întreprinzători ridică şi problema justificării acestuia, ca o formă de venit distinctă a societăţii. Deşi unii denigrează profitul, considerîndu-l un cîştig imoral obţinut de clasa capitaliştilor nu pot fi neglijate funcţiile pe care le îndeplineşte acesta în cadrul societăţii. Considerat de mulţi specialişti drept motor al societăţii noastre, profitul constitue motivaţia obiectivă a întreprinzătorilor şi proprietarilor firmelor. “Motivaţia producătorului este perspectiva profitului, pe care caută într-o perioadă nespecificată de timp să-l maximizeze”.
În această perspectivă putem spune că toate firmele – indiferent de mărimea sau forma lor – îşi organizează şi desfăşoară activitatea sub semnul profitului, urmărind profitul care de departe se prezintă ca fiind criteriul cel mai important de apreciere a activităţii globale a acestora şi, desigur, singura sursă de dezvoltare a lor. Prin aceasta, profitul contribuie şi la satisfacerea în perspectivă a unor nevoi potenţiale de consum de bunuri şi servicii, constituind acel element ce impulsionează pe întreprinzător în organizarea producţiei de noi bunuri şi servicii.
Desigur, noi nu ne propunem a justifica existenţa profitului, plecăm de la realitatea concretă şi anume de la existenţa profitului în societate, de la faptul că acesta serveşte, la rîndul lui, la satisfacerea unor necesităţi economice. Cu alte cuvinte, nu punem în discuţie caracterul moral sau imoral al profitului, ci punem în discuţie efectele benefice ale profitului, sau mai bine zis, ale obţinerii acestuia, efecte ce se sintetizează în funcţiile pe care acesta le îndeplineşte în societate. Principalele funcţii ale profitului sunt următoarele:
1. Funcţia de motivare a firmelor, luate în ansamblu, ca entităţi economice şi ale întreprinzătorilor, şi proprietarilor firmelor respective. Profitul stimulează iniţiativa economică atît a proprietarilor, cît şi a întreprinzătorilor, el determină acceptarea riscului de către întreprinzători, şi prin aceasta, contribuie la stimularea producţiei de bunuri.
2. Funcţia de creştere, ce pune în evidenţă faptul că profitul stă la baza creşterii producţiei, a dezvoltării firmelor, a apariţiei de noi întreprinderi etc. El reprezintă sursa principală a acumulărilor pe baza cărora se constituie investiţiile, sursa de bază a creşterii economice.
3. Funcţia de control asupra activităţii firmelor. El este un adevărat barometru pentru fiecare firmă, indicînd nu numai eficienţa în general ci, pentru fiecare etapă din viaţa întreprinderii, nivelul eficienţei, permiţînd astfel efectuarea de comparaţii şi analize profunde asupra rentabilităţii firmei. Se poate aprecia că profitul este indicatorul principal de care conducerea firmelor ţine seama în elaborarea politicilor şi strategiilor lor economice. El generează şi imprimă tuturor participanţilor la viaţa economică un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii fiecărei firme pînă la ultimul salariat al acesteia. Mai mult, acest spirit de economie depăşeşte porţile firmei, fiind parte a comportamentului oamenilor în societate.
Desigur, toţi întreprinzătorii sunt interesaţi în a obţine profit şi, dacă se poate, cît mai mult profit. Cu cît profitul obţinut este mai mare, cu atît rentabilitatea, eficienţa firmei este mai mare. În cadrul fiecărei firme se determină volumul profitului obţinut într-o anumită perioadă, care este cunoscut şi sub denumirea de masa profitului. Ca o definiţie putem spune că masa profitului este suma totală dobîndită sub formă de profit de o firmă, într-o anumită perioadă de timp. Pentru firmă cunoaşterea masei de profit nu este suficientă, ea urmăreşte să aprecieze şi gradul de profitabilitate înregistrat, respectiv gradul de rentabilitate a afacerilor făcute. Iată de ce, firma raportează masa profitului la costurile făcute pentru obţinerea acestuia în perioada respectivă, obţinînd procentual gradul de profitabilitate, sau rata profitabilităţii. Aceasta se poate determina atît la nivelul firmei, cît şi pe produse sau grupuri de produse realizate de firmă, sau pe diverse activităţi desfăşurate de ea. Rata profitului, respectiv dimensiunea ei, dă informaţii extrem de utile întreprinzătorilor despre mersul afacerilor firmelor respective într-o perioadă sau alta. Desigur, toţi întreprinzătorii au, pe baza cunoaşterii ratei profitului, posibilitatea de a face analize asupra activităţilor desfăşurate de firme, precum şi de a stabili strategii care să urmărească maximizarea profitului, deci creşterea ratei profitului.
În legătură cu maximizarea profitului trebuie să avem în vedere că ne referim la profitul total. Ne aducem aminte că în condiţii normale, acesta este constituit din profitul normal şi profitul economic. Profitul normal ne apare, aşa cum am văzut, ca alternativă a întreprinzătorilor, ce deţin factori în proprietate, faţă de situaţia dacă ar închiria factorii respectivi. Dacă plecăm de la premisa că nici unul din întreprinzători nu are posibilitatea de a influenţa mărimea chiriei pentru nici unul dintre factorii de producţie, rezultă concluzia că ei nu au, de asemenea, nici o influenţă asupra mărimii profitului normal. Deciziile lor în schimb influenţează mărimea profitului economic, şi deci, dacă o firmă acţionează pentru maximizarea profitului total, o face maximizînd, de fapt, profitul economic.
În această perspectivă putem spune că toate firmele – indiferent de mărimea sau forma lor – îşi organizează şi desfăşoară activitatea sub semnul profitului, urmărind profitul care de departe se prezintă ca fiind criteriul cel mai important de apreciere a activităţii globale a acestora şi, desigur, singura sursă de dezvoltare a lor. Prin aceasta, profitul contribuie şi la satisfacerea în perspectivă a unor nevoi potenţiale de consum de bunuri şi servicii, constituind acel element ce impulsionează pe întreprinzător în organizarea producţiei de noi bunuri şi servicii.
Desigur, noi nu ne propunem a justifica existenţa profitului, plecăm de la realitatea concretă şi anume de la existenţa profitului în societate, de la faptul că acesta serveşte, la rîndul lui, la satisfacerea unor necesităţi economice. Cu alte cuvinte, nu punem în discuţie caracterul moral sau imoral al profitului, ci punem în discuţie efectele benefice ale profitului, sau mai bine zis, ale obţinerii acestuia, efecte ce se sintetizează în funcţiile pe care acesta le îndeplineşte în societate. Principalele funcţii ale profitului sunt următoarele:
1. Funcţia de motivare a firmelor, luate în ansamblu, ca entităţi economice şi ale întreprinzătorilor, şi proprietarilor firmelor respective. Profitul stimulează iniţiativa economică atît a proprietarilor, cît şi a întreprinzătorilor, el determină acceptarea riscului de către întreprinzători, şi prin aceasta, contribuie la stimularea producţiei de bunuri.
2. Funcţia de creştere, ce pune în evidenţă faptul că profitul stă la baza creşterii producţiei, a dezvoltării firmelor, a apariţiei de noi întreprinderi etc. El reprezintă sursa principală a acumulărilor pe baza cărora se constituie investiţiile, sursa de bază a creşterii economice.
3. Funcţia de control asupra activităţii firmelor. El este un adevărat barometru pentru fiecare firmă, indicînd nu numai eficienţa în general ci, pentru fiecare etapă din viaţa întreprinderii, nivelul eficienţei, permiţînd astfel efectuarea de comparaţii şi analize profunde asupra rentabilităţii firmei. Se poate aprecia că profitul este indicatorul principal de care conducerea firmelor ţine seama în elaborarea politicilor şi strategiilor lor economice. El generează şi imprimă tuturor participanţilor la viaţa economică un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii fiecărei firme pînă la ultimul salariat al acesteia. Mai mult, acest spirit de economie depăşeşte porţile firmei, fiind parte a comportamentului oamenilor în societate.
Desigur, toţi întreprinzătorii sunt interesaţi în a obţine profit şi, dacă se poate, cît mai mult profit. Cu cît profitul obţinut este mai mare, cu atît rentabilitatea, eficienţa firmei este mai mare. În cadrul fiecărei firme se determină volumul profitului obţinut într-o anumită perioadă, care este cunoscut şi sub denumirea de masa profitului. Ca o definiţie putem spune că masa profitului este suma totală dobîndită sub formă de profit de o firmă, într-o anumită perioadă de timp. Pentru firmă cunoaşterea masei de profit nu este suficientă, ea urmăreşte să aprecieze şi gradul de profitabilitate înregistrat, respectiv gradul de rentabilitate a afacerilor făcute. Iată de ce, firma raportează masa profitului la costurile făcute pentru obţinerea acestuia în perioada respectivă, obţinînd procentual gradul de profitabilitate, sau rata profitabilităţii. Aceasta se poate determina atît la nivelul firmei, cît şi pe produse sau grupuri de produse realizate de firmă, sau pe diverse activităţi desfăşurate de ea. Rata profitului, respectiv dimensiunea ei, dă informaţii extrem de utile întreprinzătorilor despre mersul afacerilor firmelor respective într-o perioadă sau alta. Desigur, toţi întreprinzătorii au, pe baza cunoaşterii ratei profitului, posibilitatea de a face analize asupra activităţilor desfăşurate de firme, precum şi de a stabili strategii care să urmărească maximizarea profitului, deci creşterea ratei profitului.
În legătură cu maximizarea profitului trebuie să avem în vedere că ne referim la profitul total. Ne aducem aminte că în condiţii normale, acesta este constituit din profitul normal şi profitul economic. Profitul normal ne apare, aşa cum am văzut, ca alternativă a întreprinzătorilor, ce deţin factori în proprietate, faţă de situaţia dacă ar închiria factorii respectivi. Dacă plecăm de la premisa că nici unul din întreprinzători nu are posibilitatea de a influenţa mărimea chiriei pentru nici unul dintre factorii de producţie, rezultă concluzia că ei nu au, de asemenea, nici o influenţă asupra mărimii profitului normal. Deciziile lor în schimb influenţează mărimea profitului economic, şi deci, dacă o firmă acţionează pentru maximizarea profitului total, o face maximizînd, de fapt, profitul economic.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
