După pacea de la Frankfurt, scopul principal al francezilor era să-şi recupereze autoritatea şi teritoriile pierdute în faţa Germaniei. P/u aceasta Franţa căuta îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia. La întâlnirea lui Alexandru II cu generalul francez Le Flo, francezul accentua dorinţa de a menţine relaţiile bune între cele 2 state, şi a le dezvolta şi mai mult pe calea cooperării. Problema unei cooperări mai active consta în ciocnirea de interese în problema polonă şi în cea asiatică. Tier (prim-ministru francez) a fost de acord să meargă în întâmpinarea cerinţelor ruse faţă de aceste probleme, astfel el declara că înţelege interesele Rusiei şi condamnă politica lui Lui-Filip şi Napoleon III în problema polonă. El era de acord să scoată problema polonă din interesele Franţei în politica externă. Au urmat acţiuni concrete, astfel au fost concediaţi diplomaţi poloni ce activau p/u Franţa. După ce Remiuz a fost numit ministrul afacerilor externe, iniţiativa Franţei nu s-a schimbat, noul ministru în discuţie cu Ocunev, declara că o alianţă cu Rusia ar fi perfectă p/u Franţa. În paralel, Franţa acorda o atenţie mai mică relaţiilor cu Anglia, abrogând chiar un acord comercial încheiat de Napoleon III. La sf anului 1871 a fost formulată o nouă instrucţie p/u politica cu Franţa. În ea erau incluse principiile generale a politicii ruse faţă de Franţa, se mai vorbea că ambele părţi nu au conflicte însemnate, ci din contra au multe interese comune de unde ar putea obţine avantaje, dar şi ar întări securitatea lor. Se menţiona că dacă Franţa ar fi ţinut cont de acest principiu, ea ar fi evitat înfrângerea din 1871. în instrucţiune se stipula că Rusia nu va fi cea care va insista asupra unei alianţe cu Franţa. Rusia se arăta a fi de acord să ajute Franţa p/u a o ,,reînvia’’, însă era împotriva revanşismului francez. Chiar dacă Bismarck urmărea menţinerea lui Tier, el continua să îndepărteze Rusia de Franţa. În acest sens a fost creat Alianţa celor 3 Împăraţi în anul 1872. totuşi indiferent de această alianţă şi de convenţia militară ruso-germană din 1873, poziţia rusă faţă de Franţa nu urma să se schimbe. Franţa era îngrijorată că în caz de un război franco-german, Rusia era să ajute Germania în urma acordului din 1873, totuşi Rusia nu era interesată de hegemonia germană în Europa. După ce în 1873 se retrag ultimele trupe germane din Franţa şi după ce episcopul din Nanci chema catolicii să se roage la reîntregirea teritoriului francez, relaţiile franco-germane devin foarte tensionate. Franţa ajutată de Rusia, Anglia şi Austruo-Ungaria l-au impus pe Bismarck să înceteze dezvoltarea conflictului. După demisionarea lui Tiers, relaţiile franco-ruse au mers la fel, aceasta fiind argumentată şi prin acordul comercial din 1.04.1874. după ce în 1875 armata franceză se mărea cu 144mii relaţiile cu Germania se înrăutăţesc mult. La 4.05.1875 revista Times publica că Germania e gata să treacă hotarul Francez, să ocupe Parisul şi să ceară o contribuţie de 10 mlrd franci. Bismarck totuşi n-a mers la aceasta deoarece era conştient că în conflictul cu Franţa se poate ciocni de ajutorul britanic acordat francezilor (presa de aici critica dur poziţia germană), dar şi de poziţia rusă care era prielnică Franţei. În 1875 începe o nouă criză balcanică unde Rusia participa activ. Franţa a căutat să-şi menţină poziţia faţă de Rusia, astfel că la Conferinţa de la Constantinopol din 1876 a susţinut Imperiul Rus. În 1877 Bismarck din nou învinuia Franţa de pregătire de război. Automat Franţa cerea ajutorul rus. La 3.03.1877 generalul Ignatiev sosea la Berlin unde i se propunea ajutor în Asia în schimbul neamestecului în problema franco-germană. Rusia a respins propunerea iar Franţa la rândul său declara neutralitatea în razboiul ruso-turc. Începând cu 1877 Gambetta (francez) considera că o alianţă cu Anglia sau Germania ar fi una mai productivă decât cea cu Rusia. Astfel la Congresul de la Berlin Franţa n-a susţinut poziţiile Rusiei. În 1881 fusese restabilită Alianţa celor 3 Împăraţi. Această restabilire nu afecta Franţa căci nu se aştepta un conflict franco-german. Cu atât mai mult era favorabil p/u Rusia p/u că în caz de un conflict cu Anglia sau I.Otoman, Austruo-Ungaria şi Germanianu s-ar implica. În 1882 se forma Tripla Alianţă care prezenta deja un pericol p/u Franţa. 3 ani după formarea acestei alianţe, Germania şi Franţa aveau relaţii bune în problemele coloniale, însă păstrarea ideii de a se revanşa în faţa germanilor, l-au făcut pe Bismarck să ducă din 1885 din nou o politică agresivă faţă de Franţa. La 28.01.1877 Bismarck declara Franţei că dacă Bulange va fi în fruntea cabinetului de miniştri atunci Germania va porni un război. A urmat ca Franţa cât şi Germania să acorde bani pentru înarmare. De aici creştea importanţa Rusiei, iar Franţa căuta cât mai repede să-şi restabilească relaţiile cu Rusia. Ţariştii au urmat să declare Germaniei că Franţa e în drept să facă orice pe teritoriul său, astfel susţinând poziţia Franţei. Poziţia Rusiei a fost susţinută şi de britanici. În toamna 1887 o dată cu înrăutăţirea relaţiilor germano-ruse, Bismarck a sistat acordarea creditelor p/u Rusia. De acest fapt a profitat Franţa, ce venea ca o salvare p/u ruşi, astfel în 1888 Franţa acorda un credit de 500 mln franci.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships