Restaurarea monarhiei în Spania postrevoluţionară.

După o perioada lungă de dezvoltare furtunoasa ( timp de 70 ani in sec.19 au avut loc 5 revolutii) a aparut o perioada de liniste. Pe parcursul celei de a 5-a revolutie (1868-1874) pt prima oara in istoria Spaniei – pt o scurta perioada s-a declarat republica. Insa, in ciuda asteptarilor majoritatii populatiei revolutia s-a incheiat cu invringere si cu restaurarea dinastiei Bourbonilor in persoana lui Alfons al XII-lea drept rege. Acesta nici 18 ani nu avea impliniti, invatase in Anglia. Asa la tron au venit Bourbonii. In perioada restauratiei in Spania aguvernat blocul conservatorilor si liberalilor cu primii fiind majoritari. Partidul conservator era condus de Canovas del Castillo, iar liderul liberalilor era Praxedes Sagasta. In sistemul bipartid format, ambele partide duceau o politica foarte asemanatoare, alternind la putere: in anii 70-90 Canavas a fost priministru de 6 ori, Sagasta de 4 ori. Opozitia ambelor partide s-a materializat in republicani pe stinga si carlisti pe drepta (partasi monarhieiapsolute, cerind aducerea la tron a lui don Carlos, reprezentantul ramurii mai mici a Burbonilor). Carlitii duceau un razboi impotriva lui Isabel si Alfons XII, dar au fost infrinti. In 1876 a fost anuntata adoptarea noii Constitutii, ce consfintea monarhia constitutionala, prin care puterea legislativa apartinea regelui si unui parlament bicameral. Organele de putere locala practic nu exiatau. Toata puterea in acest sens apartinea mosierilor, care singiri faceau dreptate si pedepseau in sate si localitatile celelalte. La insistenta Papei Pius IX in Constitutie a fost indusa clauza ca religia de stat este cea romano-catilica apostolica, alte religii neavind dreptul de a se practica in public in tara. Statul se obliga a intretine Biserica si Clerul. Principalele centre de opozitie pt regim erau universitatile. Profesorii laici, pt insuficienta pro pagare a catolicismului, ii inlaturau de la catedre, ceia ce stirnea nemultumirea studentilor. Acestia, ca raspuns, protestau. In materie de politica externa guvernele Restauratiei s-au orientat initial spre Germania. In 1881 Alfons XII a vizitat Berlinul. Apropiera aceasta insa, a stirnit nemultumirea Parisului.