În mod uzual băncile sunt desemnate prin sintagma „banque AFB” (bănci care au aderat la Asociaţia Franceză a Banilor) pentru ale distinge de băncile mutualiste sau cooperatiste şi de ansamblul instituţiilor bancare.
Structurile bancare franceze actuale sunt rezultatul unor procese economice: concentrarea, dezvoltarea internaţională şi specializare. Ca rezultat al concentrării principalelor 8 grupări bancare la sfârşitul anului 1992 erau următoarele:
Banque Nationale de Paris (B.N.P.)
Credit Lyonnais (C.L.)
Societe Generale
Credit Industriel et Commercial (C.I.C)
Credit Commercial de France (C.C.F.)
Credit dy Nord
Paribas
Indosuez
În ultima perioadă tendinţa de concentrare se extinde la ansamblul activităţilor financiare. Acest fenomen de apropiere şi întrepătrunderea capitalurilor şi a activităţilor se manifestă cel mai evident între băncile şi societăţile de asigurări (assurance banks).
În ceea ce priveşte dezvoltarea internaţională a băncilor franceze au reuşit performanţa de a ocupa locul al doilea pe plan mondial, după băncile americane şi înaintea băncilor britanice, japoneze şi germane fiind prezente în peste 1000 de oraşe din 124 de ţări.
Concomitent numeroase bănci străine s-au instalat în Franţa (numărul lor la sfârşitul anului 1933 era de 179).
O importantă concluzie este că există o diferenţă a sistemului bancar francez faţă de ţările studiate anterior.
Diferenţa după părerea lui Claude Simion constă în faptul că Franţa este o ţară latină, adică a dreptului scris de unde decurg următoarele consecinţe:
– Evoluţia sistemului bancar este determinată mai ales de legile care guvernează tutela băncilor, adică raporturile bănci-stat.
– Raporturile dintre bănci şi economie se realizează, în principal, pe bazele dreptului comercial scris, ceea ce determină, partea băncilor o atitudine şi o funcţionare cu caracter mai mult juridic şi administrativ decât economic şi financiar.
Celelalte instituţii de credit în Franţa sunt:
– Băncile mutualiste sau cooperatiste care se compun din trei mari grupe:
1. băncile populare
2. creditul mutual
3. creditul agricol.
Aceste bănci au beneficiat de certe privilegii, cum ar fi scutirea la plata impozitului pe profit sau posibilitatea de a oferi librete a căror dobândă nu este impozabilă (libretul albastru al creditului mutual). Ele sunt în curs de dispoziţie (politica de banalizare) sub presiunea băncilor AFB.
– Alte instituţii de credit aici se încadrează instituţiile care pot ca şi băncile să distribuie credite, dar nu pot colecta depozite pe termen scurt.
În această categorie sunt încadrate şi filiale ale băncilor de depozit
SLIBAIL – filiale Credit Lyonnais
NATIOBAIL – filiale B.N.P.
SOGEBAIL – filiale Societe Generale
– Alte instituţii financiare (A.I.F.)
Principalele A.I.F. sunt instituţii parapublice sau societăţi de investiţii cu capital variabil. Ele se finanţează prin emisiuni obligatorii cu excepţia SICAV care nu sunt decât un ecran între cei ce economisesc şi bursa de valori sau piaţa monetară.
În loc de concluzie, putem spune să spunem că diviziunea funcţională din 1945 (bănci de depozit şi bănci de afaceri) atenuată în anii 1966-1967, este deci suprimată.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
