Sistemul Bancar european cuprinde cele 12 state membre al Uniunii Europene, cărora li s-au alăturat de la 1 ianuarie 1995, încă 3 state: Austria, Finlanda şi Suedia. Ar mai putea fi cuprinse în acelaşi sistem, Islanda şi Norvegia, de la 31 decembrie 1999, ca partenere ale acordului privind Spaţiul Economic European.
O premisă principală pentru piaţa bancară unică europeană este libera circulaţie în domeniul activităţilor bancare.
Regulile fundamentale ale băncilor erau conţinute încă din 1957 în Tratatul de la Roma care se bazează pe două idei fundamentale:
Libertatea stabilirii sediului (aşezare)
Libertatea prestării serviciilor
Realizarea pieţei bancare unice se înfăptuieşte prin diverse metode, cum sunt:
Metoda coordonării legislaţiilor
Metoda recunoaşterii reciproce
Piaţa bancară unică este înfăptuită în plan juridic de la 1 ianuarie 1993, data intrării în vigoare a principalelor directive în domeniu. După această dată orice instituţie bancară beneficiară a unei autorizaţii emise într-unul din statele membre dispune de o piaţă care se extinde în întreaga comunitate europeană.
Exercitarea activităţii bancare se realizează prin îndeplinirea anumitor condiţii, cum ar fi:
– condiţiile autorizării băncilor care se bazează pe dreptul oricărei instituţii bancare de a se instala sau de a presta servicii în oricare din statele membre, graţie autorizaţiei emise de statul membru în care şi-a stabilit sediul
– condiţiile esenţiale pentru obţinerea autorizaţiei, se referă la cuantumul şi la structura capitalului social iniţial
– condiţiile menţinerii autorizaţiei, se referă la permanenţa fondurilor proprii , controlul structurii capitalului, limitele participării la capitalul altor societăţi şi transparenţa structurii grupului
Sancţiunile aplicabile băncilor care nu respectă reglementările autorităţilor competente sunt: retragerea autorizaţiei şi alte măsuri.