Sistemul organizaţional naţional de protecţie a mediului.

 Autorităţile publice – organe publice care prin competenţă directă sau indirectă exercită atribuţii de administrare în domeniul protecţiei mediului.

După competenţa ce le revine distingem:
I. Organe de competenţă generală, care deţin drepturi şi obligaţii în toate domeniile sau mai multe domenii ale vieţii sociale, inclusiv şi în domeniul protecţiei mediului.

 Parlamentul RM:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere pe teritoriul republicii, taxele pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea deşeurilor;
d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică, stabileşte regimul de administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
f) audiează raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republică. (art. 6, Legea med. prot.)
 Preşedintele RM:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în relaţiile internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în republică. (art. 7, Legea prot. med.)

 Guvernul RM:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură folosirea raţională a resurselor naturale, stabileşte înlesniri pentru activităţile de protecţie a mediului, pentru activităţile economice nonpoluante, pentru prelucrarea şi neutralizarea deşeurilor de producţie şi menajere;
2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
3) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenurilor secătuite sau periclitate de procese geologice, la stabilirea terenurilor destinate împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de protecţie, precum şi a perdelelor forestiere de protecţie;
4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale acţiuni de conservare a diversităţii biologice;
5) coordonează activitatea de protecţie a mediului, desfăşurarea de ministere, departamente şi autorităţile administraţiei publice locale;
6) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor;
7) elaborează măsuri de prevenire a crizelor, accidentelor şi catastrofelor ecologice, iar în caz de producere a acestora organzează un complex de acţiuni pentru lichidarea consecinţelor lor;
8) determină amplasarea şi regimul poligoanelor de nivel republican pentru despozitarea şi prelucrarea deşeurilor de producţie, păstrarea substanţelor toxice şi radioactive, precum şi reglementează transportarea şi inactivarea acestora;
9) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează sistemul de instruire ecologică la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;
10) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
11) numeşte directorul general al autoritătii centrale pentru resursele naturale şi mediu şi adjuncţii ei;
12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu şi a subdiviziunilor acesteia, finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a mediului şi folosire raţională a resurselor naturale;
13) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure realizarea în comun cu autorităţile administaţiei publice locale cu instituţiile de cercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu programe şi recomandări cu privire la:
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în conformitate cu destinaţia lor şi specificul funcţional al ecosistemelor; schimbarea destinaţiei terenurilor conform rezultatelor expertizei ecologice de stat;
b) reducerea consumului de apă industrială şi prevenirea pierderilor ei, creşterea gradului ei de utilizare, preîntîmpinarea eutrofizării neechilibrate a apelor de suprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;
c) economisirea energiei, obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei, reorientarea politicii energetice spre producerea decentralizată şi locală a energiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă (energia vîntului, soarelui, masei biologice);
d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate în atmosferă, siastarea folosirii de clorofluorocarbonaţi, diminuarea poluării atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili, reducerea noxelor evacuate prin gazele de eşapament, a zgomotelor şi vibranţiilor în conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale în acest domeniu;
e) elaborarea instrumentelor economice şi de gospodărire pentru minimalizarea deşeurilor prin utilizarea cît mai eficientă a materiei prime, reducerea folosirii substanţelor toxice, corozive şi inflamabile sau înlocuirea lor cu materiale alternative interne, prin mărirea termenului de utilizare a producţiei şi prin reciclarea ei. (art. 8, Legea prot. med.).

 Autorităţile administraţiei publice:
a) asigură respectarea legislaţiei de protecţie a mediuluii;
b) aprobă de comun acord cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepţia limitelor de folosire a resurselor de importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, cu excepţia celor ce depăşesc teritoriul subordonat, limitele poluării fonice; limitele de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;
c) supraveghează şi coordonează activitate primăriilor şi preturilor în domeniul depozitării şi prelucrării deşeurilor de producţie şi menajere, construcţiei şi funcţionării instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, instalării utilajelor şi depozitivelor de reţinere şi neutralizare a noxselor, prevenirii şi combaterii alunicărilor de teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii raţionale a pajiştilor, repartizării de terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, creării perdelelor forestiere de protecţie şi a spaţiilor verzi;
d) constituie şi administrează fondurile ecologice extrabugetare locale;
e) organizează elaborarea şi realizarea programelor ecologice, asigură efectuarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică;
f) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi peizagistic;
g) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor privind starea mediului;
h) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale. ş.a. (art. 9, 10, Legea prot. med.)
II. Organe de competenţă specială, care sînt create în mod special pentru soluţionarea problemelor protecţiei mediului.

 Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale.
a) efectuarea controlului de stat asupra stării mediului şi componenţilor lui, respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului, a acordurilor interstatale şi internaţionale, elaborarea şi desfăşurarea de acţiuni în scopul diminuării presingului antropic asupra ecosistemelor, biodiversităţii şi sănătăţii oamenilor, prognozarea eventualelor crize, accidente şi catastrofe ecologice;
b) organizarea şi asigurarea funcţionării monitoringului ecologic complex, evaluării impactului asupra mediului şi efectuării auditului ecologic;
c) efectuarea recensămîntului resurselor naturale, reglementarea în comun cu Guvernul a folosirii lor pentru satisfacerea cerinţelor economice şi sociale ale generaţiilor prezente şi viitoare, stabilirea limitelor de folosire a resurselor naturale, de emisii şi deversări nocive în mediu, de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere;
d) coordonarea activităţii de ocrotire a ecosistemelor naturale, landşafturilor, monumentelor naturii de importanţă ştiinţifică, instructivă şi istorico-culturală;
e) organizarea şi coordonarea cercetărilor ştiinţifice în problemele ecologice, elaborarea de programe pentru restabilirea ecosistemelor degradate, organizarea pregtirii şi reciclării cadrelor în domeniul ecologiei;
f) formarea şi gestionarea fondului ecologic extrabugetar naţional;
g) generalizarea practicii de aplicare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului, elaborarea actelor legislative în domeniul ecologiei;
h) informarea opiniei publice despre starea mediului, propagarea cunoştinţelor ecologice;
i) efectuează în exclusivitate expertiza ecologică de stat, vizează actele normatuve, coordonează programele şi proiectele ce se referă la starea mediului şi folosirea resurselor naturale, elaborate de ministere departamente, autorităţile administraţiei publice locale;
î) activează în cadrul comisiilor de stat pentru amlasarea şi darea în folosinţă a obiectivelor de producţie, administrative, locative şi de altă destinaţie;
j) acordă şi anulează anual autorizaţiile pentru importul, depozitarea, transportarea şi folosirea pesticidelor şi altor sbstanţe toxice;
k) examinează rapoartele de activitate ale conducătorilor organelor de stat, întreprindelor, instituţiilor şi organizaţiilor ce conţin referinţe la protecţia mediului, folosirea şi reproducerea resurselor naturale, respectarea legislaţiei cu priviree la protecţia mediului;
l) cere de la organele de stat, întreprinderi, instituţii, organizaţii din republică să prezinte informaţia obligatorie privind starea mediului, folosirea şi reproducerea resurselor naturale, îndeplinirea măsurilor pentru protecţia mediului, iar organele de stat, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile prezintă autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu întrega informaţie de care dispun în domeniul vizat în mod gratuit şi necondiţionat;
m) antrenează savanţi, specialişti din organele de stat, întreprinderi, instituţii, organizaţii la efectuarea expertizei ecologice de stat, la elaborarea programelor de protecţie a mediului;
n) formează consilii tehnico-ştiinţifice, comisii, organizează conferinţe şi consfătuiri în problemele protecţiei mediului;
o) suspendă şi interzice proiectarea, construcţia, reconstrucţia obiectivelor industriale, agricole şi de menire socială, lucrările de exploatare a resurselor naturale şi alte lucrări, dacă acestea se produc prin încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului;
p) intentează acţiuni civile, împotriva oranelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi persoanelor fizice, care au cauzat daune republicii prin poluarea mediului şi folosirea neraţională a resurselor naturale;
q) analizează tendinţele şi nivelul de dezvoltare a actiităţii de ocrotire a naturii din străinătate, generalizează şi propagă experienţa internaţională pozitivă în acest domeniu;
r) participă la elaborarea de contracte şi acorduri interstatale şi internaţionale referitoare la problemele ecologice şi folosirea resurselor naturale;
s) stabileşte şi întreţine în corespundere cu legislaţia în vigoare legături cu alte state, organisme internaţionale în problemele ce ţin de componenţa autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
ş) efectuează alte acţiuni, ce decurg din scopul, funcţiile şi sarcinile lui. (art. 15, 16 Legea prot. med.)

LISTA instituţiilor subordonate Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale
1. Inspectoratul Ecologic de Stat cu agenţiile ecologice “Nord”, “Centru”, “Sud” şi “U.T.A. Găgăuzia”
2. Serviciul Hidrometeorologic de Stat
3. Asociaţia de Stat de Producţie pentru Explorări Geologice “AGeoM”
4. Institutul Naţional de Ecologie “INECO”

 Inspectoratul Ecologic de Stat.
În domeniul realizării politicii de mediu:
– participă la elaborarea şi promovarea programelor şi planurilor naţionale de acţiuni în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale;
– conlucrează cu organele administraţiei publice centrale şi locale la elaborarea şi implementarea programelor şi planurilor naţionale şi locale de acţiuni în domeniul protecţiei mediului;
– participă la elaborarea şi avizarea proiectelor de acte legislative şi normative privind protecţia mediului şi utilizarea resurselor naturale;
– elaborează documente instructive privind mecanismele şi instrumentele de promovare şi implementare a programelor şi planurilor de acţiuni în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale;
– participă la elaborarea şi implementarea convenţiilor, acordurilor regionale şi internaţionale ce ţin de protecţia mediului;
– monitorizează factorii de mediu şi organizează controlul ecologic de stat;
– participă la elaborarea şi coordonarea normativelor ecologice, standardelor, metodologiei de calcul al prejudiciului cauzat mediului, asigură aplicarea acestora în teritoriu;
– organizează, în limitele competenţei, seminare, conferinţe la nivel republican, regional şi internaţional, participă la simpozioane regionale şi internaţionale, la pregătirea şi instruirea cadrelor în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale;
– participă la acţiunile de popularizare a măsurilor de asigurare a calităţii factorilor de mediu, de educaţie a publicului în problemele de mediu prin intermediul radioteleviziunii, mass-media, emite raportul anual privind activitatea Inspectoratului.
În domeniul exercitării controlului ecologic de stat:
exercită controlul de stat şi supraveghează respectarea actelor legislative şi normative în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale, cu excepţia resurselor subsolului şi apelor subterane, de către agenţii economici cu orice formă de proprietate şi apartenenţă departamentală şi persoanele fizice, inclusiv străine;
– supraveghează respectarea normativelor şi cerinţelor ecologice, a instrucţiunilor, recomandărilor, normelor de folosire a resurselor naturale a normelor de utilizare a produselor şi substanţelor nocive, a deşeurilor;
– exercită controlul privind respectarea şi aplicarea normelor de protecţie a mediului la amplasarea, proiectarea şi construcţia obiectelor, valorificarea noilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum şi asupra modului de utilizare de către agenţii economici a mijloacelor financiare destinate protecţiei mediului;
– exercită controlul realizării programelor de extindere a fondului silvic şi lucrărilor de regenerare şi exploatare a pădurilor precum şi de creare a fîşiilor forestiere de protecţie a zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor;
– exercită controlul privind respectarea normelor ecologice, efectuarea măsurilor de menţinere şi conservare a biodiversităţii şi de utilizare a faunei cinegetice;
– exercită controlul privind efectuarea de către agenţii economici a măsurilor de protecţie a mediului, achitarea taxelor şi plăţilor pentru poluarea mediului;
– exercită controlul de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ce ţin de protecţia mediului înconjurător în procesul de fabricare, depozitare, transportare, utilizare, neutralizare şi înhumare a produselor şi substanţelor nocive şi a deşeurilor rezultate din acestea;
– efectuează expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect pentru construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea, reprofilarea, conservarea, demolarea şi lichidarea obiectelor în corespundere cu actele normative;
– exercită controlul de stat privind respectarea de către agenţii economici a limitelor de utilizare a resurselor naturale, a normelor deversărilor şi degajărilor de substanţe nocive în mediul ambiant, precum şi a limitelor de depozitare a deşeurilor industriale, menajere, toxice şi de altă provenienţă, stabilite în actele legislative şi normative;
– sistează activitatea agenţilor economici în cazul nerespectării cerinţelor legislaţiei şi normelor ecologice;
– supraveghează folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor speciale de consum, regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor de protecţie sanitară a resurselor de apă;
– exercită supravegherea asupra respectării legislaţiei în domeniul protecţiei mediului în timpul extragerii substanţelor utile, precum şi asupra terenurilor recultivate după epuizarea substanţelor utile;
– participă la aprobarea limitelor de folosire a resurselor naturale, normelor de emisii şi deversări nocive în mediu, normelor-limită de depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere la compartimentul protecţia mediului înconjurător;
– coordonează programele anuale şi de perspectivă de combatere a eroziunii solului, alunecărilor de teren, utilizării îngrăşămintelor minerale, organice, pesticidelor şi altor produse şi substanţe nocive;
– coordonează programele anuale de extindere a suprafeţelor pentru împădurire, restabilire a biocenozelor silvice autohtone prin reconstrucţie ecologică şi conservarea biodiversităţii;
– participă la elaborarea normelor anuale admisibile de emisii nocive în atmosferă din surse fixe şi mobile, supraveghează respectarea regimului de emisii-limită şi normelor stabilite;
– exercită controlul privind importul/exportul produselor şi substanţelor nocive, precum şi celor care pot cauza prejudicii mediului;
– exercită controlul ecologic instrumental de stat al autovehiculelor neînmatriculate în ţară;
– întreprinde măsuri pentru combaterea exportului ilicit din ţară a resurselor regnului animal, inclusiv a celor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova;
– exercită controlul şi percepe plăţile pentru importul produselor petroliere, precum şi al mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului;
– monitorizează importul/exportul deşeurilor, substanţelor periculoase şi toxice, precum şi a emisiilor de substanţe nocive de la transportul auto şi alte surse;
– ţine evidenţa surselor de poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice şi solului;
– controlează efectuarea pescuitului industrial şi recreativ-sportiv, stabileşte măsurile necesare pentru creşterea potenţialului biologic al resurselor piscicole, popularea bazinelor piscicole cu specii noi, prevenirea şi combaterea epizootiilor, dăunătorilor şi influenţei negative de orice provenienţă asupra resurselor piscicole;
– efectuează expertiza ihtiologo-piscicolă a lucrărilor executate în bazinele piscicole sau în zonele de protecţie.
Alte atribuţii:
– cercetează cazurile de avarii şi situaţiile ecologice excepţionale;
– întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind cazurile de încălcare a legislaţiei ecologice, înaintează organelor de drept materiale pentru pornirea dosarelor penale şi tragerea la răspundere penală a infractorilor;
– înaintează în instanţele judiciare acţiuni civile de recuperare a daunelor cauzate mediului;
– organizează instruirea, reciclarea şi atestarea colaboratorilor Inspectoratului;
– efectuează prin intermediul serviciilor (posturilor) sale de control ecologic testarea şi controlul ecologic instrumental al surselor mobile de poluare.
(Hotărîrea Guv. RM cu privire la aprobarea structurii şi Regulamentului Inspectoratului Ecologic de Stat Nr.77 din 30.01.2004, art. 10)

 Departamentul Standardizare şi Metrologie.
– elaborarea concepţiei de dezvoltare a Sistemului Naţional de Standardizare;
– desemnarea standardelor utilizabile pentru evaluarea conformităţii produselor, proceselor şi serviciilor;
– efectuarea, la sesizarea organelor de control, contra plată, a testărilor şi expertizelor privind calitatea produselor prin intermediul întreprinderilor subordonate;
– stabilirea modului de aplicare în Republica Moldova a
standardelor regionale (interstatale), internaţionale şi ale altor ţări;
– elaborează şi înaintează Guvernului spre aprobare politica de stat în domeniul asigurării conformităţii produselor;
– stabileşte reguli şi proceduri de asigurare a conformităţii produselor, inclusiv reguli şi proceduri de evaluare periodică a produselor certificate, de evaluare periodică a organismelor de evaluare a conformităţii, desemnate şi notificate pentru activitate în domeniul reglementat, precum şi stabileşte conţinutul declaraţiei de conformitate;
– ţine şi actualizează Registrul de Stat al Sistemului Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor;
– suspendă sau retrage certificatele de conformitate, precum şi suspendă sau retrage dreptul de aplicare a mărcii naţionale de conformitate SM, în caz de nerespectare de către organismele de evaluare a conformităţii a regulilor stabilite în Sistemul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor;
– examinează, în modul stabilit, contestaţiile furnizorilor referitor la divergenţele apărute în cadrul asigurării conformităţii.
(Hotărîrea Guv. RM privind aprobarea Regulamentului, structurii şi efectivului-limită ale Departamentului Standardizare şi Metrologie Nr.932 din 06.09.2001, art. 10)

III. Organele de drept :
a) realizează supravegherea şi controlul respectării normelor de drept în vigoare ;
b) pot intenta acţiuni în judecată ;
c) soluţionează litigiile apărute în acest domeniu;
d) asigură sancţionarea subiecţilor pentru încălcarea prevederilor legii.
IV. Organizaţiile obşteşti :
a) realizează controlul respectării legislaţiei de către beneficiari ;
b) apără interesele comunităţii în instanţele de judecată.

 Persoanele juridice, altele decît autorităţile publice.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, în calitate de beneficiari de folosre a resurselor naturale, sînt obligaţi:
a) să folosească cît mai economicos energia, apa, să întreprindă măsuri pentru prevenirea alunicărilor de teren, să nu admită eroziunea solului, salinizarea sau înmlăştinirea secundară, compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, să respecte normativele aplicării în agricultură a substanţelor chimice;
b) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizării deşeurilor prin folosirea cît mai efecientă a materiei prime, să reducă folosirea substanţelor toxice, inflamabile şi să le înlocuiască cu materiale alternative inerte, care asigură obţinerea unei producţii finale cît mai durabile, să producă, să utilzeze şi să pună în circulaţie ambalaje recuperabile, refolosibile, reciclabile sau uşor
degradabile;
c) să doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente şi instalaţii de epurare, capabile de a reduce noxele evacuate sub limitele admisibile, stabilite de autorizaţiile pentru mediu;
d) să planteze şi să întreţină în jurul unităţilor industriale, a complexelor zootehnice perdele forestiere de protecţie şi spaţii verzi, să ţină sub o supraveghere permanentă starea mediului din jurul unităţilor industrilae şi complexelor zootehnice şi să întreprindă măsuri de protecţie a mediului;
e) să asigure supravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor în cursul funcţionării lor, să ia măsuri pentru prevenirea avariilor şi poluării accidentale a mediului, iar în caz de producere a acestora să ia măsuri operative pentru înlăturarea cauzelor lor, să anunţe imediat autorităţile pentru mediu, să lichideze pe cont propriu toate consecinţele avariilor şi poluării accidentale, să repare prejudiciile aduse mediului, componenţilor lui, averii altor proprietăţi şi sănătăţii persoanelor afectate;
f) să execute hotărîrile şi dispoziţiile ministerelor, departamentelor şi autorităţilor administraţiei publice locale referitoare la probelemele protecţiei mediului, să prezinte autorităţilor pentru mediu întreaga informaţie referitore la influenţa activităţii economice promovate asupra mediului şi componenţilor lui, să admită accesul necondiţionat şi la orice oră al inspectorilor mediului la unităţile de producţie pentru a efectua controlul acţiunilor activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
g) să solicite autorităţilor pentru mediu expertizarea activităţilor susceptibile să afecteze mediul;
h) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cu substanţe toxice, volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel în timpul transpotării şi păstrării lor. (art. 32).
 Persoanele fizice, potenţiali beneficiari de folosire a factorilor şi resurselor de mediu.
Recunoscînd dreptul persoanelor fizice la un mediu sănătos de viaţă, statul asigură:
a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi starea sănătăţii populaţiei;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, mişcări, asociaţii de protecţie a mediului, de a adera la cele existente;
c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor programe economice sau de altă natură ce vizează direct sau indirect protecţia mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra proiectelor de amplasare şi construire a obiectelor cu efecte negatuve asupra mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a localtăţilor urbane şi rurale;
d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea temporară sau definitivă a activităţii agenţilor economici care aduc daune ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor şi de a participa la efectuarea expertizei obşteşti;
e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme majore de protecţie a mediului;
f) dreptul la educaţie şi instruire ecologică;
g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii, partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă agenţii economici vor fi sau nu prejudicaţi în mod direct; dreptul de a trage la răspundere persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;
h) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluării sau a altor acţiuni de afectare a mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor;
i) dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru invenstiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea calităţii mediului. (art. 30)
În acelaşi timp, ei fiind datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul, să folosească raţional resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi înteresele altor beneficiari ai resurselor naturale să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele fizice şi juridice;
b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;
c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei. (art. 31).