STRUCTURA BILANŢULUI CONTABIL

Bilanţul contabil are în componenţa sa documente şi situaţii de sinteză economică sau de control fiscal, cuprinzând următoarele elemente:
A) Bilanţul propriu-zis;
B) Contul de “Profit si pierdere” ( respectiv contul de exerciţiu în cazul instituţiilor publice );
C) Anexa la bilanţ;
D) Raportul de gestiune.
Având acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare a unităţii patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot unitar.
Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului Finanţelor.
La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:
– posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
– nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv între conturile de venituri şi cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.
În practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două părti: partea stângă, ACTIVUL, şi partea dreaptă, PASIVUL, numită şi schema orizontală de bilanţ, şi modelul sub forma listei verticale sau schema bilanţului vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea între resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.
A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcţie de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii şi întreprinderi mari, grupare ce se face în funcţie de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul mediu de salariaţi ).
a. Bilanţ contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schemă de bilanţ mai redusă.
b. Bilanţ contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzând posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele întreprinderii.
Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde toate elementele de activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa lor. ACTIVUL BILANŢULUI cuprinde următoarele grupe principale de elemente:
a) Activele imobilizate ( imobilizări necorporale; imobilizări corporale; imobilizări financiare );
b) Activele circulante ( stocuri, creanţe, titluri de plasament, disponibilităţi şi alte valori );
c) Conturile de regularizare şi asimilare-activ ( cheltuielile înregistrate în avans, diferenţe de conversie-activ şi alte elemente tranzitorii şi de regularizat, de activ );
d) Primele de rambursare a obligaţiunilor.
Capitalul social subscris nevărsat se înscrie distinct în grupa activelor circulante ale bilanţului.
PASIVUL BILANŢULUI cuprinde următoarele grupe principale de elemente:
a) Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferenţele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exerciţiului, fondurile proprii, subvenţiile pentru investiţii si provizioanele reglementate );
b) Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;
c) Datoriile ( împrumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, datorii în legatură cu personalul, datorii faţă de bugetul statului, datorii privind asigurările sociale, creditori şi alte datorii );
d) Conturile de regularizare şi asimilare-pasiv ( veniturile înregistrate în avans, diferenţele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii şi de regularizat de pasiv ).
Elementele patrimoniale în bilanţ sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole, posturi, după criteriul lichidităţii activului şi a exigibilităţii pasivului, astfel: posturile de activ sunt aşezate în ordinea crescătoare a lichidităţii ( de la cele mai puţin lichide – cum este cazul activelor imobilizate la disponibilităţile băneşti ca formă de lichiditate absolută ), iar în pasiv posturile sunt dispuse de la cele mai puţin exigibile ( de la capital – ultimul cont care se închide in cazul lichidării patrimoniului ) la datoriile curente.
Atât activul cât şi pasivul bilanţier suportă un dublu criteriu de ordonare:
– criteriul major: pentru active, natura lor economică, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridică;
– criteriul minor: pentru active, lichiditatea ( crescătoare ) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor ( crescătoare ).
Structura bilanţului o stabileşte Ministerul Finanţelor la sfârşitul fiecărui an financiar.

B) Contul de “Profit şi pierdere” reprezintă o recapitulaţie a veniturilor şi a cheltuielilor, după cum urmează:

a. Venituri din exploatare;
b. Cheltuielile activităţii de exploatare;
c. Rezultatul activităţii de exploatare;
d. Venituri financiare;
e. Cheltuieli financiare;
f. Rezultatul activităţii financiare;
g. Venituri excepţionale;
h. Cheltuieli excepţionale;
i. Rezultatul operaţiunilor excepţionale;
j. Venituri totale;
k. Cheltuieli totale;
l. Rezultatul brut al exerciţiului;
m. Impozitul pe profit;
n. Rezultatul net al exerciţiului.

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la începutul anului. În situaţia în care au fost efectuate înregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri, datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri şi cheltuieli înainte de a fi transferate asupra contului de rezultate finale, cumulate de la începutul anului.
Veniturile sunt preluate din balanţa de verificare, suma veniturilor din contul de “Profit şi pierdere” este egală cu rulajul creditor cumulat al conturilor de venituri sau rulajul creditor cumulat corectat.
Cheltuielile sunt preluate din rulajul debitor cumulat al conturilor de cheltuieli, corectat dacă este cazul cu unele sume înregistrate în credit.
Contul de “Profit şi pierdere” are un conţinut îndeosebi economic, deoarece oferă informaţii asupra activităţii de producţie, comerciale sau financiare a unităţii patrimoniale prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le generează.
În prezentarea contului de “Profit şi pierdere” sunt conturate două modele de expunere a cheltuielilor şi veniturilor: unul ce ia în considereare natura economică a acestora, altul ce pleacă de la funcţiunile sau activităţile unei întreprinderi ( de la destinaţia veniturilor şi cheltuielilor ).
Ca formă, contul de “Profit şi pierdere “ se poate prezenta:
– tablou bilateral sau formă de cont ( schema orizontală );
– listă ( schema verticală ).
În ambele cazuri, cheltuielile şi veniturile sunt grupate în trei categorii:
– din exploatare;
– financiare;
– excepţionale.
C) Anexa la bilanţ are ca obiective principale completarea şi explicarea datelor înscrise în bilanţ şi în contul de “Profit şi pierdere” şi conţine informaţii cu privire la situaţia patrimonială şi financiară, la rezultatele aferente exerciţiului încheiat cum sunt:
– repartizarea profitului ( anexa 1 );
– situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie ( anexa 2 );
– situaţia creanţelor şi datoriilor ( anexa 3 );
– situaţia altor provizioane ( anexa 4 );
– date informative ( anexa 5a );
– plăţi restante ( anexa 5b );
– impozitele, taxele şi alte obligaţii datorate şi vărsate ( anexa 5c );
– situaţia activelor imobilizate ( anexa 6 ):
A. Valori brute
B. Amortizări
C. Provizioane pentru depreciere
– alte informaţii privind regulile şi metodele contabile utilizate şi date complementare ( anexa 7 ).
a) Repartizarea profitului cuprinde alocări din profitul exerciţiului în curs, la rezerve, fondul de participare a salariaţilor la profit, fondul de dezvoltare, surse proprii de finanţare, dividende de plătit etc., precum şi profitul rămas nerepartizat.
b) Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs conţine date referitoare la dinamica stocurilor de materii şi materiale, a obiectelor de inventar, producţiei neterminate, stocurilor la terţi, animalelor, mărfurilor, ambalajelor şi a totalului stocurilor.
c) Situaţia creantelor şi datoriilor se referă la informaţii cum sunt:
– creanţe din active imobilizate;
– creanţe din active circulante;
– cheltuieli înregistrate în avans;
– total creanţe;
– datorii bancare;
– datorii fiscale şi sociale;
– datorii comerciale;
– datorii în legatură cu personalul;
– alte datorii;
– venituri înregistrate în avans;
– total datorii.
d) Situaţia altor provizioane pune la dispoziţie date referitoare la mişcarea balanţiera a provizioanelor ( sold la începutul anului; cheltuieli privind provizioanele constituite; veniturile din provizioanele diminuate sau anulate; sold la sfârşitul anului ) pe categorii de provizioane, respectiv: provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; provizioane pentru depreciere; total provizioane.

e) Date informative oferă date cu privire la:
– rezultatele obţinute;
– evoluţia indicatorilor ( nr. salariaţilor, salarii brute, veniturile, exporturi, imobilizările corporale comparativ cu anul precedent );
– evoluţia creditelor, alocaţiilor bugetare;
– investiţiile străine.
f) Plăţile restante prezintă volumul angajamentelor neonorate la termen, atât pe structură ( furnizori,creditori etc. ) cât şi pe vechime şi activitate ( curentă şi investiţii ).
g) Situaţia impozitelor şi taxelor datorate şi vărsate ofera informaţii referitoare la corelaţiile unităţii patrimoniale cu bugetul statului şi bugetele locale.
Pentru fiecare categorie de impozite şi taxe se fac raportări privind sumele datorate, sumele vărsate efectiv, sumele rămase de vărsat şi eventual sumele vărsate în plus.
h) Situaţia activelor imobolizate redă mişcarea activelor imobilizate (necorporale, corporale, financiare si pe total ) tot sub forma balanţiera şi în valoare brută, a amortizărilor aferente, precum şi a provizioanelor pentru depreciere.
i) Alte informaţii privind regulile şi metodele contabile se referă la:
– metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilanţ;
– metodele utilizate pentru calculul amortismentelor şi provizioanelor;
– motivele pentru care unele posturi din bilanţ şi din contul de “ Profit şi pierdere” nu sunt comparabile de la un exerciţiu la altul;
– alte informaţii pe care unitatea le consideră semnificative.
D) Odată cu bilanţul, cu contul de “ Profit si pierdere” şi cu anexa la bilanţ, unităţile patrimoniale depun raportul de gestiune. Acesta conţine în principal:
– prezentarea situaţiei unităţii patrimoniale şi evoluţia sa previzibilă;
– elemente deosebite intervenite în activitatea unităţii patrimoniale după încheierea exerciţiului;
– participaţiile de capital la alte unităţi;
– activitatea şi rezultatele de ansamblu a sucursalelor, filialelor şi altor subunităţi proprii;
– activitatea de cercetare-dezvoltare;
– alte referiri cu privire la activitatea desfăşurată care sunt considerate necesare a fi înscrise în raportul de gestiune.