How to Stop Missing Deadlines? Please Follow our Telegram channel https://t.me/PlopAndreiCom ( @plopandreicom)

APPLY FOR THIS OPPORTUNITY! Or, know someone who would be a perfect fit? Let them know! Share / Like / Tag a friend in a post or comment! To complete application process efficiently and successfully, you must read the Application Instructions carefully before/during application process.

Taxele generale pe vânzari apar sub forma impozitului pe cifra de afaceri. Acesta a fost introdus dupa primul razboi mondial, fiind asezat asupra cifrei de afaceri (valorii desfacerilor) a unitatilor industriale, comerciale si prestatoare de servicii.
In functie de unitatea economica la care se incaseaza (unitatea producatoare, unitatea comertului cu ridicata sau cu amanuntul), impozitul pe cifra de afaceri apare sub forma de:
• impozit cumulativ;
• impozit pe cifra de afaceri.
Impozitul cumulativ s-a utilizat o anumita perioada in Olanda, Germania etc. si s-a aplicat marfurilor la toate verigile pe la care au trecut din momentul iesirii lor din productie si pâna ajungeau la consumator. Practic, in cazul acestui impozit, cu cât o marfa trecea prin mai multe verigi, cu atât se platea statului un impozit mai mare.
Impozitul pe cifra de afaceri unic (sau impozitul unic) se incaseaza o singura data (indiferent de numarul verigilor prin care trece o marfa pâna ajunge la consumator) fie in momentul vânzarii marfii catre producator (si se numeste taxa de productie), fie in stadiul comertului cu ridicata sau cu amanuntul (si se numeste impozit pe circulatie sau impozit pe vânzare).
In functie de baza de calcul, impozitul pe cifra de afaceri apare sub forma de:
• impozit pe cifra de afaceri bruta;
• impozit pe cifra de afaceri neta.
Impozitul pe cifra de afaceri bruta se determina prin aplicarea cotei de impunere asupra intregii valori a marfurilor vândute, care include si impozitul platit la verigile precedente.
Desi are un randament fiscal ridicat, acest impozit prezinta si unele neajunsuri, cum sunt:
• utilizarea lui conduce la o stratificare de impozit, la o aplicare cumulata a acestuia, adica la perceperea de impozit la impozit;
• are ca efect concentrarea productiei, unitatile economice integrate evitând plata impozitului la verigile intermediare;
• este lipsit de transparenta, adica nu se cunoaste precis cât s-a platit la buget de la producator la consumatorul final, pentru a se solicita restituirea sumelor aferente exporturilor.
Impozitul pe cifra de afaceri neta, se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vânzare si pretul de cumparare, adica numai asupra valorii adaugate de catre fiecare participant la procesul de productie si circulatie al marfii respective. Acest impozit este cunoscut si sub denumirea de taxa pe valoarea adaugata (T.V.A.).
Spre deosebire de impozitul pe cifra de afaceri bruta, acest impozit prezinta urmatoarele avantaje principale:
• prin modul de asezare si percepere a acestuia se ajunge ca suma datorata statului sa fie aceeasi, indiferent de numarul verigilor prin care trece o marfa;
• permite calcularea, cu usurinta, a compensatiei de export.
Principalele caracteristici ale acestui impozit sunt:
a. are un caracter universal, deoarece se aplica tuturor marfurilor si serviciilor din economie;
b. este un impozit neutru unic, dar cu plata fractionata, deoarece se calculeaza pe fiecare veriga care intervine in realizarea si valorificarea marfii sau serviciului;
c. asigura o buna transparenta, deoarece fiecare platitor cunoaste exact care este marimea impozitului si obligatiei de plata ce-i revine;
d. asigura o eficacitate buna, deoarece este perceputa la fiecare tranzactie cu produse si servicii;
e. asigura neutralitatea, deoarece fiind o taxa unica, marimea sa ramâne independenta de lungimea circuitului economic parcurs de un produs sau serviciu.
Acest impozit se percepe, in prezent, in peste 70 de tari ale lumii. Numarul si nivelul cotelor taxei pe valoarea adaugata difera de la o tara la alta, iar in aceeasi tara poate diferi de la o perioada la alta. Astfel, in Italia, Belgia si Luxemburg se utilizeaza patru cote (cota zero, cota redusa, cota standard si cota majorata), in Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania se utilizeaza doua cote (cota redusa si cota standard), iar in Danemarca se aplica o singura cota.
In Uniunea Europeana, prin Directiva nr. 77/388/CEE din 17.05.1977,
s-a fixat nivelul minim al cotei reduse (5%) si al celei standard (15%), fara sa se stabileasca si un plafon al acestor cote.
In România, cel mai important impozit indirect, care s-a perceput pâna la 1 iulie 1993 si care era o forma a impozitului pe cifra de afaceri bruta, multifazic, a fost impozitul pe circulatia marfurilor (I.C.M.). De exemplu, aportul acestui impozit la formarea veniturilor inscrise in bugetul de stat, pe anul 1991, a fost de aproximativ 43%.
I.C.M.-ul prezenta anumite dezavantaje, cum ar fi:
• in scopul determinarii sale se utilizau un numar relativ mare de cote procentuale, al caror nivel era diferentiat pe grupe de produse sau produse;
• toti agentii economici (persoane juridice si persoane fizice), autorizati sa produca, sa livreze sau sa comercializeze produse, sa execute lucrari sau sa presteze servicii (inclusiv pentru export) erau obligate sa-l plateasca statului (erau exonerate de la plata acestui impozit energia electrica si termica, produsele agricole, produsele industriei extractive, cu exceptia titeiului, gazelor naturale, si sarii s.a.).
La 1 iulie 1993, datorita neajunsurilor prezentate, I.C.M.-ul a fost inlocuit cu taxa pe valoarea adaugata (T.V.A.). Ca si I.C.M.-ul, T.V.A. se percepe de la fiecare agent economic care intervine pe traseul pâna la consumatorul final, dar nu are caracter cumulativ, ci se stabileste numai pentru valoarea adaugata in fiecare stadiu, iar „valoarea adaugata este echivalenta cu diferenta dintre vânzarile si cumpararile in cadrul aceluiasi stadiu al circuitului economic”.
Taxa pe valoarea adaugata se aplica operatiunilor cu plata, precum si asupra celor asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de catre persoanele fizice si juridice, in mod obisnuit sau ocazional, cum sunt:
• livrarile de bunuri mobile, executarile de lucrari si prestarile de servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale;
• transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici, intre acestia si institutii sau persoane fizice;
• importul de bunuri si servicii.
Livrarile de bunuri mobile corporale sunt considerate a fi:
• operatiunile de vânzare obisnuite;
• schimbul reciproc de bunuri (barterul) – care este interpretat ca fiind constituit din doua livrari separate, ce se impoziteaza distinct.
Operatiunile asimilate livrarilor si prestarilor de servicii sunt cele care vizeaza:
• vânzarea cu plata in rate sau inchirierea bunurilor pe baza unui contract cu clauza transferarii proprietatii asupra acestora dupa plata ultimei rate sau la o anumita data;
• preluarea de catre agentii economici a unor bunuri in vederea folosirii sub orice forma, in scop personal sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit.
In categoria bunurilor imobiliare, in sensul T.V.A., se includ:
• toate constructiile imobiliare prin natura lor, cum sunt: locuintele, vilele, constructiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitarii altor activitati;
• terenurile;
• bunurile mobile care nu pot fi detasate fara a fi deteriorate sau fara a antrena deteriorarea imobilelor insesi (instalatii de forta, cazane montate in subsoluri tehnice, conducte etc.).
Fiecare operatie de transfer al dreptului de proprietate a unui bun imobil se impoziteaza distinct chiar si atunci când transferul respectiv se realizeaza prin intermediul mai multor tranzactii, iar bunul respectiv este transferat direct catre beneficiarul final.
Prestarile de servicii impozabile sunt realizate pe baza de contract in scopul obtinerii de profit. In sensul T.V.A., prin prestare de servicii impozabile se intelege orice activitate desfasurata de o persoana fizica sau juridica si care nu reprezinta transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. In categoria prestarilor de servicii impozabile se include, printre altele:
• lucrarile de constructii-montaj;
• transportul de persoane si marfuri;
• serviciile de posta si telecomunicatii;
• inchirierea de bunuri mobile sau imobile;
• operatiunile de comision si intermediere;
• reparatiile de orice natura;
• cesiunea unor bunuri mobile necorporale, cum sunt: drepturile de autor, de brevete si licente, titlurile de participare, marcile de fabrica si de comert;
• operatiunile de consulting, publicitate, expertizare s.a.
Importurile de bunuri si servicii impozabile sunt cele pentru care se datoreaza si taxele vamale, potrivit Regulamentului vamal de import al României, indiferent daca bunurile sau serviciile au fost introduse in tara pentru productie, investitii, comercializare sau uz personal. De asemenea, in aceasta categorie se includ si materiile prime, materialele si subansamblele scutite de taxe vamale, dar folosite in continuare pentru obtinerea de produse destinate schimbului sau consumului propriu al agentilor economici.
Conform art. 6 al Ordonantei Guvernului nr. 17/15 martie 2000 sunt scutite de T.V.A. urmatoarele operatiuni:
1. livrarile de bunuri si prestatiile de servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate in tara de:
• unitatile sanitare, inclusiv veterinare, si de asistenta sociala (spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de ingrijire si asistenta, camine de batrâni si de pensionari, case de copii, statii de salvare s.a.), autorizate sa desfasoare activitati sanitare si de asistenta sociala;
• unitatile autorizate sa desfasoare activitati sanitare si de asistenta sociala in statiuni balneoclimaterice, inclusiv serviciile de cazare, masa si tratament prestate cumulat de catre contribuabilii autorizati care isi desfasoara activitatea in statiuni balneoclimaterice si a caror contravaloare este decontata pe baza de bilete de tratament;
• unitatile si institutiile de invatamânt cuprinse in sistemul national aprobat prin Legea invatamântului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile ulterioare;
• unitatile care desfasoara, potrivit legii, activitati de cercetare-dezvoltare si inovare si executa programe, subprograme, teme, proiecte, precum si actiuni componente ale Programului national de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica sau ale Planului national de dezvoltare si inovare;
• de asemenea, acelasi regim se aplica si unitatilor care desfasoara, potrivit legii, aceleasi activitati, dar cu finantare in parteneriat international, regional si bilateral;
• avocatii si notarii, indiferent de forma de exercitare a profesiei;
• gospodariile agricole individuale;
• cantinele organizate pe lânga asociatiile, organizatiile si institutiile publice pentru vânzarile de preparate culinare catre personalul care isi desfasoara activitatea in unitatile respective, cu exceptia celor care functioneaza cu regim de alimentatie publica;
• casele de economii, fondurile de plasament, casele de ajutor reciproc, cooperativele de credit si alte societati de credit, casele de schimb valutar;
• societatile de investitii financiare, de intermediere financiara si valori mobiliare;
• Banca Nationala a României, pentru operatiunile specifice reglementate prin legea nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a României;
• bancile, persoane juridice române, constituite ca societati comerciale, sucursalele din România ale bancilor, persoane juridice straine, precum si alte persoane juridice autorizate prin lege sa desfasoare activitati bancare, pentru activitatile permise bancilor prin Legea bancara nr. 58/1998, cu exceptia urmatoarelor operatiuni:
• vânzarile de imobile catre salariati;
• tranzactiile cu bunuri mobile si imobile in executarea creantelor;
• operatiunile de leasing financiar;
• inchirierea de casete de siguranta;
• tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor, cu metale pretioase, obiecte confectionate din acestea, pietre pretioase;
• prestarile de servicii care nu sunt efectuate in exclusivitate de banci, ca de exemplu: expertizarea de studii de fezabilitate, acordarea de consultanta, evaluari de patrimoniu, inchirieri de spatii, cazare;
• Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar, Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Intreprinzatorii Privati S.A. si Fondul de Garantare a Creditului Rural S.A.;
• societatile de asigurare si/sau reasigurare, inclusiv intermediarii in astfel de activitati;
• Compania Nationala „Loteria Româna” S.A. si contribuabilii autorizati de Comisia de coordonare, avizare si atestare a jocurilor de noroc, pentru activitatile de organizare si exploatare a jocurilor de noroc;
• lucrarile de constructii, amenajari, reparatii si intretinere, executate pentru monumente comemorative ale combatantilor, eroilor, victimelor de razboi si ale Revolutiei din decembrie 1989;
• incasarile din taxele de intrare la castele, muzee, târguri si expozitii, gradini zoologice si botanice, biblioteci;
• activitatea de taximetrie, desfasurata de persoane fizice autorizate, precum si operatiunile care intra in sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;
• editarea, tiparirea si/sau vânzarea de manuale scolare si/sau de carti, exclusiv activitatea cu caracter de reclama si publicitate;
• realizarea si difuzarea programelor de radio si televiziune, cu exceptia celor cu caracter de reclama si publicitate;
• productia de filme, cu exceptia celor cu caracter de reclama si publicitate, destinate difuzarii prin televiziune;
• proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum si produse ortopedice;
• uniformele pentru copiii din invatamântul prescolar si primar;
• articole de imbracaminte si incaltaminte pentru copiii in vârsta de pâna la un an;
• aportul de bunuri la capitalul social al societatilor comerciale;
• transportul fluvial al localnicilor in Delta Dunarii si pe relatiile Orsova-Moldova Noua, Braila-Hârsova, Galati-Grindu;
• activitatile specifice desfasurate in zona libera de contribuabilii autorizati in acest scop;
• activitatile contribuabililor cu venituri din operatiuni impozabile declarate organului fiscal competent sau, dupa caz, realizate, de pâna la 50 milioane lei anual; in situatia realizarii unor venituri superioare plafonului de 50 milioane lei anual, acestia devin platitori de T.V.A., in conditiile si la termenele stabilite.
2. operatiunile de import:
• bunurile din import scutite de taxe vamale prin tariful vamal de import al României, prin legi sau prin hotarâri ale Guvernului (nu sunt scutite de T.V.A. bunurile din import pentru care in legislatie se prevede exceptarea, exonerarea, abolirea sau desfiintarea taxelor vamale);
• marfurile importate si comercializate in regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea in exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora;
• materiile prime si materialele importate, destinate exclusiv realizarii de produse finite care sunt exportate in termen de 45 de zile de la data efectuarii importului, pe baza de certificat eliberat in conditii stabilite de Ministerul Finantelor;
• bunurile introduse in tara fara plata taxelor vamale, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;
• reparatiile si transformarile la nave si aeronave românesti in strainatate;
• bunurile din import similare bunurilor din tara, scutite de taxa pe valoarea adaugata potrivit legii; acelasi regim se aplica si pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul in strainatate, pentru care locul prestarii se considera a fi in România potrivit criteriilor de teritorialitate;
• mijloacele de transport, marfurile si alte bunuri provenite din strainatate care se introduc direct in zonele libere conform art. 13 din legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere;
• licentele de filme si programe, drepturile de transmisie, abonamentele la agentii de stiri externe si altele de aceasta natura, destinate activitatii de radio si televiziune;
• importul de bunuri, efectuat de institutiile publice, direct sau prin comisionari, finantat din imprumuturi contractate de pe piata externa cu garantii de stat.
Faptul generator si exigibilitatea T.V.A. constituie doua elemente foarte importante ale T.V.A., in functie de care se determina momentul in care ia nastere, pe de o parte, obligatia agentului economic de a plati taxa, iar pe de alta parte, dreptul organului fiscal de a pretinde, la o anumita data, plata taxei datorate bugetului de stat.
De regula, atât faptul generator cât si exigibilitatea apar in acelasi moment, respectiv la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor. Conform art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, faptul generator reprezinta livrarea de bunuri mobile, transferul proprietatii bunurilor imobiliare, prestarea serviciilor.
Obligatia de plata a T.V.A. apare, de regula, o data cu efectuarea operatiunii reprezentând faptul generator. De la aceasta regula, exista anumite exceptii, când obligatia platii T.V.A. se naste la alt moment decât cel al executarii operatiunii. Aceste exceptii legale sunt:
• in cazul importurilor obligatia ia nastere in momentul inregistrarii declaratiei vamale, sau la data receptiei, de catre beneficiari, pentru serviciile din import;
• in cazul operatiunilor efectuate prin intermediari sau consignatii, obligatia de plata ia nastere la data vânzarii bunurilor catre beneficiari;
• in cazul preluarii unor bunuri achizitionate sau fabricate de agentul economic in scopul utilizarii, sub orice forma, sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit, obligatia de plata ia nastere la data remiterii documentelor care consemneaza operatiunea;
• in cazul prestarii de catre agentii economici a unor servicii cu titlu gratuit pentru alte persoane fizice sau juridice, obligatia de plata ia nastere la data documentelor prin care se confirma prestarile respective;
• in cazul marfurilor vândute prin masini automate, obligatia de plata ia nastere la data colectarii monedelor din masina.
Exigibilitatea reprezinta dreptul organului fiscal de a pretinde platitorului, la o anumita data, plata T.V.A.
„De jure”, exigibilitatea se manifesta, din punct de vedere temporal, din momentul realizarii faptului generator. Ea are o importanta practica deoarece pe baza ei se stabileste data platii taxei rezultate din decontul prezentat organului fiscal cuprinzând operatiunile impozabile realizate intr-o anumita perioada.
Conform normelor in vigoare, T.V.A. se datoreaza, de regula, lunar pentru toate livrarile de bunuri si prestarile de servicii realizate in decursul unei luni calendaristice.
De la acest principiu sunt si derogari legale, rezultate din:
• vânzari de bunuri sau prestari de servicii cu plata in rate, cu avansuri sau cu decontari succesive (pentru aceste operatiuni, actele normative privind T.V.A. prevad doua solutii, si anume:
• pentru fiecare suma incasata sa se calculeze si T.V.A., exigibilitatea acesteia fiind determinata de data incasarii fiecarei sume;
• cu autorizarea organului fiscal, la care agentul economic este inregistrat ca platitor de T.V.A., exigibilitatea taxei poate lua nastere la data stabilirii debitului clientului pe baza de factura sau alt document legal aprobat, iar data nu poate depasi ultima zi din luna pentru care se intocmeste decontul).
• emiterea unei facturi sau unui document legal aprobat determina exigibilitatea T.V.A., chiar daca bunul sau serviciul nu a fost livrat sau prestat clientului;
• importul de bunuri si servicii (pentru bunurile importate exigibilitatea T.V.A. ia nastere la data inregistrarii declaratiei vamale, iar pentru serviciile din import la data receptiei de catre beneficiari);
• preluarea de catre agentul economic a unor bunuri in scopul utilizarii, sub orice forma, in interes personal sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit.
Exigibilitatea nu trebuie confundata cu termenul de plata care, potrivit art. 25 lit. D/a din Ordonanta Guvernului nr. 17/15 martie 2000, este data de 25 a lunii urmatoare intocmirii decontului lunar. Cele doua notiuni, exigibilitate si termenul de plata, au importanta diferita in cadrul aplicarii unor prevederi legale ce fac trimitere la acestea.
Astfel, potrivit art. 97 si 98 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, termenul de prescriptie al bugetului de stat sau al platitorilor, cu privire la T.V.A., este de 5 ani de la data prevazuta pentru exercitarea acestora. Prin urmare, aceasta data este data de la care obligatia devine exigibila si nu data termenului de plata.
Potrivit art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 17/15 martie 2000, majorarile pentru fiecare zi de intârziere se calculeaza din ziua imediat urmatoare expirarii termenului legal de plata si pâna in ziua platii inclusiv.
Baza de impozitare este reprezentata de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate (evidentiata in factura fiscala sau in alte documente inlocuitoare ale acesteia), exclusiv T.V.A.
Conform art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 17/15 martie 2000, precizarea „exclusiv T.V.A.” vine sa intareasca regula conform careia negocierile intre agentii economici nu au in vedere T.V.A.
Baza de impozitare este determinata de:
• preturile negociate intre vânzator si cumparator, precum si alte cheltuieli datorate de cumparator pentru livrarile de bunuri si care au fost cuprinse in pret (aceste preturi include si accizele stabilite potrivit normelor legale);
• tarifele negociate pentru prestarile de servicii;
• suma rezultata din aplicarea cotei de comision sau suma convenita intre parteneri pentru operatiunile de intermediere;
• preturile de piata sau, in lipsa acestora, costurile bunurilor executate de agentii economici pentru folosinta proprie ori predate sub diferite forme angajatilor sau altor persoane;
• valoarea in vama, determinata potrivit legii la care se adauga taxa vamala, alte taxe si accize datorate pentru bunurile si serviciile din import;
• preturile de piata sau, in lipsa acestora, costurile aferente serviciilor prestate pentru folosinta proprie de un agent economic sau cu titlu gratuit pentru alte persoane fizice sau juridice;
• preturile vânzarilor efectuate din depozitele vamii sau stabilite prin licitatie.
In baza de impozitare nu se cuprind:
• remizele si alte reduceri de pret acordate de catre furnizor direct clientului, inclusiv cele date dupa facturarea bunurilor sau serviciilor (acestea pentru a fi excluse din baza de impozitare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
• sa fie efective si in sume exacte in beneficiul clientului;
• sa nu constituie, in fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru o anumita prestatie;
• sa fie evidentiate in facturi sau in alte documente legale).
• penalizarile pentru neindeplinirea, totala sau partiala, a obligatiilor contractuale (excluderea din baza de impozitare se face numai daca penalitatile sunt percepute peste preturile si tarifele negociate);
• dobânzile percepute pentru platile cu intârziere, pentru vânzari cu plata in rate sau la termene de peste 90 zile;
• sumele achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care, ulterior, se deconteaza in contul acestuia;
• ambalajele care circula intre furnizori de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare;
• sumele incasate de la bugetul de stat de catre agentii economici inregistrati la organele fiscale ca platitori de T.V.A. si care sunt destinate finantarii investitiilor, acoperirii diferentelor de pret si de tarif, finantarii stocurilor de produse cu destinatie speciala.
In practica, exista si cazuri de reducere a bazei de impozitare. Astfel, conform art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 17/15 martie 2000, baza de impozitare se reduce in cazul:
• refuzurilor totale sau partiale cu privire la bunuri si servicii si ramase definitive;
• returnarilor ambalajelor in care s-a expediat marfa, restituite si facturate de clienti;
• neincasarii totale sau partiale a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienti declarati insolvabili prin hotarâri judecatoresti definitive.
Referitor la cotele de impozitare, initial s-a utilizat o cota de 18% pentru bunurile si serviciile din tara si din import si cota zero pentru exporturi. De la 1 ianuarie 1995, s-au aplicat urmatoarele cote: cota normala (standard) de 18%, cota redusa de 9% si cota zero. Cota redusa s-a aplicat la majoritatea produselor alimentare, bunurilor destinate apararii sanatatii, precum si la aparatura medicala.
De la 1 ianuarie 1998, urmarindu-se cresterea contributiei impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului de stat, concomitent cu o anumita reducere a ponderii impozitelor directe, a avut loc majorarea cotelor aplicate pentru calcularea T.V.A.
Astfel, cota normala (standard) s-a majorat de la 18% la 22%, iar cota redusa s-a majorat de la 9% la 11%. Totodata, s-a diminuat numarul scutirilor de la plata T.V.A., in scopul armonizarii legislatiei noastre cu legislatia tarilor membre ale Uniunii Europene referitoare la taxa pe valoarea adaugata. De asemenea, s-a mentinut cota zero, care s-a aplicat la exportul de bunuri si prestari de servicii efectuate de agentii economici cu sediul in România.
Din 15 martie 2000, in România se aplica urmatoarele cote:
1. cota de 19%, pentru operatiunile privind livrarile de bunuri si transferurile imobiliare efectuate in tara, prestarile de servicii, precum si importul de bunuri (cu exceptia celor prevazute la pct. 2);
2. cota zero pentru:
• exportul de bunuri, transportul si prestarile de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul in România, a caror contravaloare se incaseaza in valuta in conturi bancare deschise la banci autorizate de Banca Nationala a României (Banca Nationala a României);
• transportul international de persoane in si din strainatate, efectuat de contribuabili autorizati prin curse regulate, precum si prestarile de servicii legate direct de acestea;
• transportul de marfa si de persoane, in si din porturile si aeroporturile din România, cu nave si aeronave sub pavilion românesc, comandate de beneficiari din strainatate;
• trecerea mijloacelor de transport de marfuri si de calatori cu mijloace de transport fluvial specializate, intre România si statele vecine;
• transportul si prestarile de servicii accesorii transportului, aferente marfurilor din import, efectuate pe parcurs extern si pe parcurs intern pâna la punctul de vamuire si intocmire a declaratiei vamale;
• livrarile de carburanti si/sau de alte bunuri destinate utilizarii sau incorporarii in nave si aeronave care presteaza transporturi internationale si de marfuri;
• prestarile de servicii efectuate in aeroporturi, aferente aeronavelor in trafic international, precum si prestarile de servicii efectuate in porturi, aferente navelor de comert maritim, si pe fluvii internationale facturate direct armatorilor sau agentilor de nave, marfa si/sau containere care ii reprezinta pe armatori;
• reparatiile la mijloacele de transport, contractate cu beneficiari din strainatate;
• alte prestari de servicii efectuate de contribuabili cu sediul in România, contractate cu beneficiari din strainatate, a caror contravaloare se incaseaza in valuta in conturi bancare deschise la banci autorizate de Banca nationala a României;
• materialele, accesoriile si alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României in zonele libere, cu indeplinirea formalitatilor de export;
• bunurile si serviciile in favoarea directa a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare si a reprezentantelor internationale interguvernamentale acreditate in România, precum si a personalului acestora, pe baza de reciprocitate;
• bunurile cumparate din expozitiile organizate in România, precum si din reteaua comerciala, expediate sau transportate in strainatate de catre cumparatorul care nu are domiciliul sau sediul in România;
• bunurile si serviciile finantate din ajutoare sau imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din tara si din strainatate, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice;
• constructia de locuinte, extinderea, consolidarea si reabilitarea locuintelor existente;
• constructia de lacasuri de cult religios.
Pentru operatiunile prevazute la literele k), l), m), n) si o) aplicarea cotei zero de taxa pe valoarea adaugata se realizeaza in conditiile stabilite prin ordin al ministrului finantelor.
Potrivit art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 17/15 martie 2000, platitorii T.V.A. au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor si serviciilor achizitionate, destinate realizarii de:
• operatiuni supuse taxei;
• bunuri si servicii scutite de taxa pentru care, prin lege, se prevede, in mod expres, exercitarea dreptului de deducere;
• actiuni de sponsorizare, reclama si publicitate, precum si alte actiuni prevazute de legi, cu respectarea plafoanelor si destinatiilor prevazute in acestea.
Principiul de baza pe care se sprijina sistemul de functionare a T.V.A. consta in aceea ca din taxa facturata pentru bunurile livrate si serviciile prestate se scade taxa aferenta bunurilor si serviciilor prestate sau executate in unitatile proprii destinate realizarii operatiunilor impozabile. Diferenta de taxa in plus se preleva la bugetul de stat, iar diferenta in minus se regularizeaza in conditiile legii.
Taxa pe valoarea adaugata deductibila (T.V.A./d) reprezinta taxa inscrisa in facturile primite pentru bunurile si serviciile destinate realizarii de operatii impozabile.
Deci,
T.V.A./d = totalul sumelor de T.V.A. din facturile primite
adica
T.V.A./d = valoarea marfurilor din facturile primite x cota de T.V.A.
Taxa pe valoarea adaugata colectata (T.V.A./c) reprezinta taxa inscrisa distinct in facturile emise pentru bunurile si serviciile destinate realizarii de operatii impozabile la intern.
Deci,
T.V.A./c = totalul sumelor de T.V.A. din facturile emise
adica
T.V.A./c = valoarea marfurilor din facturile emise x cota de T.V.A.
Taxa pe valoarea adaugata de plata (T.V.A./p) reprezinta diferenta dintre T.V.A./c si T.V.A./d.
T.V.A./p se poate determina si pe baza valorii adaugate (V.A.) cu relatia:
T.V.A./p = V.A. x cota de T.V.A. = (Mf/FE – Mf/FP) x cota de T.V.A.
unde: Mf/FE – valoarea marfurilor din facturile emise;
Mf/FP – valoarea marfurilor din facturile primite
Taxa pe valoarea adaugata de incasat (T.V.A./i) reprezinta diferenta dintre T.V.A./d si T.V.A./c.
Deci,
T.V.A./i = T.V.A./d – T.V.A./c
Aceasta situatie se intâlneste mai rar si apare atunci când valoarea facturilor primite plus valoarea facturilor emise pentru marfurile exportate, este mai mare decât valoarea facturilor emise la intern.
Când intreaga productie este destinata exportului, T.V.A./d se restituie integral, realizându-se egalitatea:
T.V.A./d = T.V.A./i
iar T.V.A./c = 0 si T.V.A./p = 0.
Daca intreaga productie a unei unitati economice consta in realizarea de produse scutite de la plata T.V.A, T.V.A./d se trece pe costuri, T.V.A./c nu se calculeaza si nu se aplica T.V.A./p si T.V.A./i.
Platitorii de T.V.A. sunt obligati sa depuna, sub semnatura persoanelor autorizate, la organul fiscal competent, o declaratie de inregistrare fiscala, in termen de 15 zile de la data eliberarii certificatului de inmatriculare, a autorizatiei de functionare sau a actului de constituire, dupa caz.
De asemenea, in caz de incetare a activitatii, platitorii T.V.A. sunt obligati sa solicite organului fiscal competent scoaterea din evidenta ca platitor de T.V.A.
In timpul activitatii lor, platitorii de T.V.A. sunt obligati sa:
• consemneze livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii in facturi fiscale sau in documentele legale aprobate si sa completeze toate datele prevazute de acestea;
• solicite, de la furnizori sau prestatori, facturi fiscale sau documente legal aprobate pentru toate bunurile si serviciile achizitionate si sa verifice intocmirea corecta a acestora;
• tina evidenta contabila potrivit legii, care sa le permita sa determine baza de impozitare si taxa pe valoarea adaugata facturata pentru livrarile si/sau prestarile de servicii efectuate, precum si cea deductibila aferenta intrarilor;
• intocmeasca si sa depuna lunar la organul fiscal, pâna la data de 25 a lunii urmatoare, decontul de T.V.A.;
• furnizeze organelor fiscale toate justificarile necesare in vederea stabilirii operatiunilor impozabile executate atât la sediul principal, cât si la subunitati;
• achite taxa datorata, potrivit decontului intocmit lunar, pâna la data de 25 a lunii urmatoare;
• achite T.V.A. aferenta bunurilor din import definitiv, la organul vamal, conform regulamentului in vigoare privind plata taxelor vamale;
• achite T.V.A. aferenta operatiunilor de leasing, corespunzator sumelor si termenelor de plata prevazute in contractele incheiate cu locatorii/finantatorii din strainatate;
• achite taxa datorata bugetului de stat anterior datei depunerii cererii la organul fiscal pentru scoaterea din evidenta ca platitor pe T.V.A., in caz de incetare a activitatii.
Nu au obligatia sa emita facturi fiscale platitorii de T.V.A. care desfasoara urmatoarele operatiuni:
• transport cu taximetre si transport de persoane pe baza de bilete de calatorie si abonamente;
• vânzari de bunuri si/sau prestari de servicii consemnate in documente specifice aprobate prin acte normative in vigoare;
• vânzari de bunuri si/sau prestari de servicii pentru populatie, pe baza de documente fara nominalizari privind cumparatorul.
Importatorii sunt obligati sa intocmeasca declaratia vamala de import, direct sau prin reprezentanti autorizati si sa calculeze valoarea in vama, taxele vamale, alte taxe si accizele datorate de acestia si, pe baza acestora, sa calculeze T.V.A. datorata bugetului de stat.
Organele fiscale au obligatia sa efectueze verificari si investigatii la platitorii T.V.A., iar in situatia in care rezulta erori sau abateri de la normele legale, sa stabileasca cuantumul T.V.A. deductibile si facturate si sa urmareasca incasarea diferentei de plata sau restituirea sumelor incasate in plus, dupa caz.
Diferentele in minus, constatate la verificarea T.V.A., se platesc in termen de 15 zile de la data incheierii actului de control impreuna cu majorarile de intârziere aferente, iar cele in plus se restituie in acelasi termen, sau se compenseaza cu platile ulterioare.
Daca se constata intârzieri repetate sau intentionate in plata T.V.A., Ministerul Finantelor, la propunerea organelor de specialitate ale sale, poate dispune suspendarea unui agent economic pâna la efectuarea platii.
Toate actele emise de organele de specialitate ale Ministerului Finantelor pentru constatarea obligatiilor de plata privind T.V.A. sunt titluri executorii, iar bancile sunt obligate sa le puna in aplicare, fara acceptul platitorului.
Daca legea penala nu le considera infractiuni, urmatoarele fapte constituie contraventii:
• nedepunerea, in termen, la organele fiscale a declaratiei de inregistrare sau scoatere din evidenta ca platitor de T.V.A. si a decontului privind suma impozabila si taxa exigibila;
• refuzul de a furniza organelor fiscale toate informatiile necesare stabilirii operatiunilor impozabile;
• tinerea eronata sau necorespunzatoare a evidentei tehnico-operative sau contabile privind operatiunile impozabile si calculul T.V.A. datorata bugetului de stat;
• neaplicarea, de catre organele bancare, a titlurilor executorii privind plata T.V.A.
Pentru aceste fapte se aplica amenzi contraventionale prevazute de normativele in vigoare.
Daca se constata tinerea eronata a evidentei cu scopul intentionat de a reduce T.V.A. datorata bugetului de stat sau de a obtine o restituire necuvenita, unitatile platitoare varsa la buget taxa sustrasa, la care se adauga o amenda egala cu valoarea acesteia, precum si majorarile de intârziere.
Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor se efectueaza de catre organele teritoriale ale Ministerului Finantelor.
Contestatiile privind stabilirea T.V.A., a majorarilor de intârziere si a amenzilor se depun in termen de 30 de zile de la data instiintarii agentilor economici, la Directia Generala a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat judetene sau a municipiului Bucuresti. In cel mult 30 de zile de la inregistrare aceste contestatii trebuie rezolvate. Contestatiile cu privire la stabilirea T.V.A. sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestatiilor.
Depunerea contestatiei nu suspenda obligatia platitorilor cu privire la virarea sumelor datorate la bugetul de stat. Daca intre timp, contestatia se rezolva in favoarea platitorului, suma platita in plus se restituie sau se compenseaza ulterior.

Join Us On Telegram @plopandreicom

Apply any time of year for Internships/ Scholarships

Plop Andrei: I was arrested in #Canada for the anti-communist revolution!

Plop Andrei: Moldova will be the next country attacked by the Russians!

Plop Andrei/ #Russia – #Ukraine War: What Will Happen Next?

Plop Andrei/ Lucrarea de master/ – Rolul mass-media în reflectarea conflictelor geopolitice. Studiu de caz: Mass-media în Federaţia Rusă/

Așa erau timpurile! Plop Andrei despre amintiri din copilărie, sport și școală!

Plop Andrei: Update/ De ce are Moldova de o mobilizare generală și de o armată profesionistă! Maia Sandu este AGENTUL de influență al Kremlinului?!

How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter !-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!