Teoria jocurilor şi adoptarea deciziilor.

Teoria jocurilor în accepţiunea ştiinţifică este o competiţie dominantă de reguli.Orice joc poate fi pus sub formă matriceală conform unei teoreme a lui John von Neumann. Definite drept competiţie RI sunt asimiabile jocurilor şi oferă un cîmp de posibile aplicaţii ale teoriei jocurilor. Caracteristic p/t teoria jocurilor este introducerea conceptului de plată şi valoare.Fiecărei mişcări îi corespunde o mărime finită reprezentînd plata pe care un jucător o face celuilalt.Greutatea principală în a considera RI drept jocuri constă în asocierea de numere reale (plăţile) diferitor situaţii posibile. Jocurile pot fi de sumă nulă atunci cînd cîştigul unui partener reprezintă pierderea celuilalt.Situaţii asimilabile jocurilor de sumă nulă sunt conflictele pure unde obiectul competiţiei este unic, ca, de ex., cucerirea unei poziţii de luptă. Aceasta categorie de jocuri este aplicată în strategia militară. Încadrarea RI în altă categorie cea a jocurilor de sumă nenulă, în care la fiecare mişcare ambii jucători pot cîştiga sau pierde.Operaţiunea comercială sunt de aceeaşi natură.Jocurile se clasifică şi după numărul de jucători, teoria jocurilor cu mai mulţi parteneri, din care unii pot forma coaliţii împotriva altora. Alte clasificări se referă la natura liberă sau întîmplătoare a mişcărilor, precum şi la cantitatea de informaţii de care dispun jucătorii asupra mişcărilor partenerilor. O achiziţie importantă a teoriei jocurilor este noţiunea de strategie. Ea reprezintă totalitatea regulilor prin care un jucător îşi defineşte mişcările. Jocul este perfect determinat de cunoaşterea tuturor strategiilor jucătorilor, precum şi a plăţilor care corespund fiecărei perechi de strategii. Problema fundamentală în teoria jocurilor este determinarea acelei strategii p/t fiecare jucător care îi oferă şansele cele mai bune întrun joc dat. Asemenea strategii se numesc optime şi ele pot fi pure (constatînd dintro singură linie sau coloană p/t fiecare jucător) sau mixte (constatînd dintro combinaţie de strategii). Este de remarcat că limbajul teorie jocurilor a început să fie fregvent folosit, termini ca, strategii pure,mixte, soluţia jocului sau punct de echilibru, sunt tot mai des citaţi în RI. Astfel teoria jocurilor scoate în relief importanţa enumerării tuturor strategiilor posibile p/t o parte ca şi p/t cealaltă.Această trasătură este de mare însemnătate p/t RI, punînd întro lumină nouă necesitatea primordială a pregătirii tuturor strategiilor. O altă învăţătură din teoria jocurilor este necesitatea de a calcula înainte de începerea jocului soluţia sa şi determinarea strategiilor optimale. Urmărirea rezultatului maximal nu este cel mai bun ghid de acţiune. Strategia optimă este cea care duce la un rezultat sigur, care nu poate fi micşorat de oponent, orice strategie ar alege acesta.Teoria jocurilor educă prudenţa, ea defineşte raţionalitatea jucătorilor în funcţie de cunoaşterea regulilor de joc şi a capacităţii de a determina soluţia optimă. Procesul de luare a deciziilor reprezintă o procedură pentru a face ca deciziile să acţioneze în ciuda anumitor competitori sau a unei stări a naturii. Deciziile de grup permit utilizarea cunoştinţelor şi experienţei mai multor persoane publice şi specialişti, la eleborarea lor participă mai multe persoane reunite în birouri, direcţii, comisii, ministere, guvern, parlament.Scopul luării deciziilor de grup este de a lua în considerare, a întelege bine acţiunile de realizare a obiectivelor pe care membrii grupului le consideră că sunt valoroase, premisa de baza a luarii deciziilor de grup constă în faptul că, cu atât mai mulţi vor fi convinşi că varianta aleasă va fi cea mai bună. Modelarea structurii generale a unui proces decizional ne conduce la precizarea elementelor acestuia, si anume:- decidentul; – formularea problemei; – mulţimea variantelor/alternativelor posibile ce caracterizeaza o situatie decizionala; – mulţimea consecintelor anticipate pentru fiecare varianta; – mulţimea criteriilor de decizie ale decidentului; – obiectivele propuse de decident (minimizarea/ maximizarea unor indicatori tehnico-economici);- starile naturii – factori independenti de decidenti, de tip conjunctural. Din multimea variantelor posibile, decidentul urmeaza sa retina numai una, si anume pe cea mai convenabila. Desfăşurarea proceselor de decizie în trepte (ca succesiune la diferite momente temporale) face ca deciziile intermediare să fie condiţionate de rezultatele estimate ale deciziilor finale, iar decizia finala de efectele cumulate ale tuturor deciziilor intermediare şi finale. Teoria Jocurilor poate fi considerată ca un instrument auxiliar preţios şi util în studiul RI. Formalizarea permite o mai bună clasificare a situaţiilor, analizarea mijloacelor de soluţionare a conflictelor, studiul mai clar al variantelor de acţiune şi o completare mai fructuoasă a examinării istorice şi politice, care continuă a ocupa locul central în problemele internaţionale.