Tipuri de comunicare nonverbală

Zîmbetul franc: entuziasm,plăcere, interes,  prietenie,, deschidere, receptivitate, simpatie, complicitate.

Comunicarea nonverbală este forma cea mai veche a comunicării umane. Istoric vorbind, mijloacele de comunicare nonverbală au evoluat înainte de limbă. Ea s-a dovedit a fi stabilă și eficientă, în funcțiile lor originale și să nu implice conștiința umană foarte dezvoltat. În plus, au apărut treptat anumite avantaje peste cele verbale: ele sunt percepute imediat, și, prin urmare, au un impact puternic asupra destinatarului, transmitând nuanțe subtile de relatii, emoții, evaluare, acestea pot fi folosite pentru a transmite informații care este dificil sau incomod pentru orice motiv, în cuvinte .
Baza de comunicare nonverbală sunt două surse – biologică și socială, înnăscute și dobândite în experiența socială a persoanei.
Acest lucru este demonstrat prin experimentele cu copii orbi și surzi, care nu au avut ocazia de a vedea pe cineva, și apoi imita expresiile faciale în termeni de plăcere sau neplăcere.
Alte dovezi ale naturii biologice a comunicarii nonverbale este faptul că elementele sale sunt greu de controlat conștient: înroșirea feței, pupilele dilatate, o curbură a buzelor etc

Mîinile cu degetele încrucişate: închidere, recul, retragere.

Semnalele de emoții, oameni au mostenit de la strămoșii lor, s-au schimbat foarte mult până în prezent, atât în formă cât și în funcție. Astfel, se crede că zâmbetul unui om este asociat cu emoții pozitive, pe cînd aterior era semn de agresivitate, zâmbetul trasmite diferite mesaje. Fața are mai mulți mușchi și în mod surprinzător, mușchii folosiți pentru a zâmbi par să fie diferite în funcție de sinceritatea sau nesinceritatea zâmbetului. Dacă ați putea face radiografia feței persoanei care vă zâmbește și ați putea verifica dacă folosește acel mușchi cunoscut sub numele de mușchiul risorius 12, ați ști întotdeauna că zâmbetul este sincer. Dar oamenii nu au ochii dotați cu raze X, capabil să radiografieze, așa că trebuie să învețe să citească semnalele scurte care apar câteva clipe pe față în momentul în care se produc diverse zâmbete.
Zâmbetul sincer, larg și rotund, prinde contur încet și se stinge încet; este greu să-l faci să înflorească mai mult sau să dispară, și este declanșat de mușchiul risorius 12. Ambele părți ale feței sunt identice. Este un zâmbet simetric. Zâmbetul care este prea lung și se curmă brusc este probabil, nesincer. El devine strâmb și asimetric. Zâmbetul nervos este, de obicei, prea scurt și se întrerupe brusc. Sunt o mulțime de reguli ale comunicarii nonverbale. Dar animalele sunt instruiți față de aceste reguli doar prin imitație, precum și persoanele care le primesc cu timpul evoluției culturii și socializarii. Anumite reguli de comunicare nonverbală au un caracter național sau etnic, altele – în funție de domeniul profesionale de aplicare (semnalele schimbate între scafandri, poliție) 

Mîna sub bărbie, cu unul sau două degete în gură:   anxietate, angoasă, tensiune.

Pe baza de intenție (neintenționate) comunicare nonverbală, există trei tipuri de nonverbale:
1) semne comportamentale. Ele sunt cauzate de reacții fiziologice: roșeață sau paloare și transpirație, cu emoție, tremurînd de frig sau frica, etc
2) semne involuntar.Utilizare a acestor mărci este asociat cu obiceiurile de persoane frecarea nasulului, muscatul buzelor, etc
3) semne fapt comunicative. Aceste semne sunt semnale care transmit informații despre obiect, eveniment, sau condiție . Astfel, în mare pate utilizarea de comunicare nonverbală este spontană. Acest lucru se datorează nivelurile inferioare ale sistemului nervos central și cel mai înalt responsabil de comunicare. Creierul este împărțit în două zone, numite în mod obișnuit și ,, emisfera stângă” și unite între ele printr-o strucutră complexă, ,, corpul calos ” , care asigură filtrarea informațiilor de la o emisferă la alta. Avem aici trei informații indispesabile pentru tehnica sinergologică:
– inteligența ,, în stare brută” și emoția sânt localizate cu predilecție într-o anumită emisferă;
– zonele cognitive, senzoriomotorii și psihoafective răspund împreună, în mod concertat, la stimulările mediului înconjurător;
-emisfera draptă acționează asupra jumătății din stânga a corpului, iar emisfera stângă, asupra jumătății din dreapta. Desigur, într-o oarecare măsură, elemente nonverbale sunt ușor de gestionat, dar si cu o foarte buna auto-controlare poate apărea “scurgeri” de informații.