• Grupurile orizontale cuprind persoane aflate pe aceeaşi linie ierarhică în cadrul organizaţiei.
Acestea sunt cel mai frecvent întâlnite grupuri şi se formează mai repede decât alte grupuri, pentru că membrii grupului pot fi din acelaşi compartiment şi nu au poziţii diferite în ierarhia firmei. Aceste persoane promovează comunicarea dintre ei de pe poziţii de egalitate şi comunică aceleaşi probleme, interese, nelinişti.
• Grupurile verticale sunt formate din angajaţii situaţi la diferite nivele ale organizării formale. Cel mai adesea, aceştia provin din aceleaşi domenii de activitate. Relaţiile din aceste grupuri pot fi rezultatul unor interese exterioare firmei sau se nasc ca urmare a numeroaselor şi frecventelor raporturi de serviciu (comunicarea şef – subordonaţi).
Existenţa acestor grupuri verticale are avantajul că oferă o mai bună imagine a şefului formal în ochii subordonatului, ca urmare a relaţiilor din cadrul grupului informal.
Poate apare, însă, riscul unei diminuări a autorităţii formale a şefului şi, de asemenea, riscul ca şeful să-şi piardă obiectivitatea în relaţiile cu subalternii, ducând la favoritisme.
• Grupurile mixte reprezintă combinaţii de două sau mai multe persoane din diferite domenii de muncă şi diferite poziţii ierarhice. Se formează pe baza unor relaţii comune în afara organizaţiei (frecventează acelaşi grup, aparţin aceleiaşi etnii, locuiesc în acelaşi bloc, etc.).