Sunt vicii de consimtamant : eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act vicil. Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri : eroarea-obstacol (numita si distructiva de voinat) este cea mai grava forma a erorii, falsa prezentare cazand fie asupra naturii actului ce se incheie – error in negatio – fie asupra identitatii obiectului – error in corpore; eroarea-viciu de consimtamant este falsa reprezentare ce cade fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului – error in substantiam, fie asupra persoanei cocontractante – error in personam; eroarea-indiferenta este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante la incheierea actului juridic civil si care nu afecteaza insasi valabilitatea actului. Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, se disting doua feluri de erori : eroarea de fapt, care este falsa reprezentare a unei situatii faptice la incheierea actului juridic (care priveste obiectul actului, valoarea, cocontractantul); eroarea de drept, care este falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept civil.
In alcatuirea erorii-viciu de consimtamant intra un singur element, de natura psihologica – falsa reprezentare a realitatii – de unde rezulta si dificultatea probarii, dovedirii sale.
Dolul, numit si viclenie, este acel viciu de consimtamant
care consta in introducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a determina sa incheie un act juridic. In esenta, deci, dolul este o eroare provocata (iar nu spontana, ca eroarea propriu-zisa).
Avand originea in dreptul privat roman – unele se distingeau intre dolus malus (dolul grav) si dolus bonus (dolul usor) – dupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra valabilitatii actului juridic, se distinge intre : dolul principal (dolus dans causam contractui), care este dolul ce cade asupra unor elemente importante, determinate la incheierea actului juridic si care atrage anularea actului si dolul incident (dolus incidens), numit si incidental ori secundar, care este dolul ce cade asupra unor imprejurari nedeterminate pentru incheierea actului juridic, neatragand nevalabilitatea actului (se poate cere, insa, o reducere a prestatiei, daca e cazul).
Dolul, ca viciu de consimtamant, este alcatuit din doua elemente : un element obiectiv, material, constand in utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere dolosive) pentru a induce in eroare; un element subiectiv, intentional, constand in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a o determina sa incheie un act juridic civil.
Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca, cumulativ, conditiile : sa fie determinat pentru incheierea actului juridic; sa provina de la cealalta parte. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba, inclusiv martori sau prezumtii simple.
Violenta este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Dupa natura raului cu care se ameninta, se distinge intre : violenta fizica – vis – existenta atunci cand amenintarea cu raul priveste integritatea fizica ori bunurile persoanei; violenta morala – metus – existenta atunci cand amenintarea cu raul se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, se deosebeste intre : amenintarea legitima, justa cu un rau, care nu este viciu de consimtamant (spre exemplu, creditorul il ameninta pe debitor cu darea sa in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are) si amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau; numai aceasta are semnificatia juridica a viciului de consimtamant, atragand anulabilitatea actului incheiat sub imperiul unei temeri insuflata de o asemenea amenintare.
Ca si dolul, violenta – viciu de consimtamant este alcatuita din doua elemente : un element obiectiv, exterior, care consta in amenintarea cu un rau; un element subiectiv, constand in insuflarea unei temeri persoanei amenintata; ceea ce altereaza consimtamantul, in cazul violentei, este tocmai aceasta temere insuflata victimei violentei. Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca, cumulativ, urmatoarele doua conditii : sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil; sa fie injusta (nelegitima, ilicita).
Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. Structura leziunii difera in functie de conceptia care sta la baza reglementarii ei. In conceptia subiectiva, leziunea presupune doua elemente : unul obiectiv, constand in disproportia de valoare intre contraprestatii si unul subiectiv, constand in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte. In conceptia obiectiva, leziunea are un singur element : paguba egala cu disproportia de valoare intre contraprestatii. Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune este necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii : leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv; leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului juridic;
disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.
In starea actuala a legislatiei noastre in materie, leziunea are un domeniu restrans de aplicare, atat din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, cat si din acela al actelor susceptibile de anulare pentru leziune.
Intr-adevar, sub primul aspect, leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani, adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa. Sub cel de-al doilea aspect, sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice civile care, in acelasi timp : sunt acte de administrare; au fost incheiate de minorul intre 14-18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal; sunt lezionare pentru minor; sunt comutative.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
