Întreprinzãtorul, din punct de vedere etimologic, vine din franţuzescul “entrepreneur”, din care a rezultat cuvântul “entreprendre” = a întreprinde.
Semnificaţia acestui cuvânt este aceea cã întreprinzãtorul este o persoanã sau un grup de persoane ce întreprinde ceva, cu un anumit scop economic: înfiinţeazã şi conduce o afacere, o activitate economicã, o dezvoltã, produce bunuri şi servicii pentru un anumit sector al pieţei.
Întreprinzãtorul este o persoanã care valorificã libera iniţiativã specificã economiei de piaţã. Libera iniţiativã reprezintã modalitatea specificã de afirmare a libertãţii economice în condiţiile existenţei proprietãţii private. Forma activã de manifestare a liberei iniţiative este concurenţa.
Dificultãţile întâmpinate de ţãrile aflate în tranziţie în accentuarea, în dinamizarea spiritului întreprinzãtor în afaceri, îşi gãsesc explicaţia şi în faptul că în socialism s-a atenuat creerea posibilitãţii de a dispune sau/şi a acţiona în condiţiile libertãţii economice, deci însăşi mentalitatea de a fi liber şi de a acţiona în acest mediu a fost afectată.
În economia de piaţã întreprinzãtorul este figura centralã, actorul principal, motorul progresului economic. Întreprinzãtorii, prin iniţiativã, dinamism, competenţã, acţiune curajoasã, potenţeazã şi dezvoltã activitatea economicã.
Caracteristicile fundamentale ale întreprinzãtorului în economia de piaţã sunt:
1. – întreprinzãtorul este iniţiator al afacerii. El nu se confundã cu investitorul, cu cel ce deţine banii; el poate fi şi asociat şi managerul afacerii sau poate angaja persoane pentru munca de conducere.
2. – întreprinzãtorul îndeplineşte funcţia de conducere, de decizie – lui îi aparţin deciziile majore, strategice ce orienteazã activitatea firmei.
3. – funcţia de autoritate – întreprinzãtorul este, de fapt, fundamentul autoritãţii manageriale în cadrul firmei respective. El este un pilon al autoritãţii firmei.
4. – funcţia de asumare a riscului economic – această funcţie trebuie înţeleasã de cãtre fiecare întreprinzãtor ca un calcul din care rezultã calculul de risc:
Rc=S/E
Rc = riscul calculat (trebuie sã fie mai mare decât 1);
S = posibilitãţile de succes;
E = posibilitãţile de eşec.
Asumarea riscului nu înseamnã acţiune hazardatã. Falimentele incipiente din primii ani ai activitãţii îşi au ca una din explicaţii asumarea riscului hazardat şi poate un “entuziasm” necalculat al investiţiilor.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
