Echilibrul pieţei monetare.

Echilibrul pieţei monetare se obţine în cazul cînd L=M.
M se reglează de către BNM cu ajutorul celor 3 instrumente (rata scontului (de refinanţare),rata rezervelor obligatorii, operaţiuni pe piaţa deschisă (open-merket)) şi nu depinde de rata dobînzii.
L este invers legată de rata dobînzii şi depinde direct de nivelul venitului.
Dacă venitul creşte, L creşte şi ca urmare rata dobînzii creşte.
Echilibrul monetar reprezintă:
-Acea stare în care oferta şi cererea de monedă sunt egale.
-Acea stare în care nu există nici exces de bani, nici penurie de bani în circulaţie, acea stare în care nu există nici inflaţie, nici deflaţie:
-Este punctul neutru dintre inflaţie şi deflaţie.
Oferta de monedă are sens de masă monetară existentă în circulaţie.
Cererea de monedă este masa monetară justificată a se găsi în circulaţie, proporţiile dezvoltării economice.
Dacă statul creşte sau micşorează masa monetară, aceasta va influenţa asupra ratei dobînzii. În cazul micşorării ratei dobînzii – M/P se deplasează în sus în dreapta. Şi invers.
TRĂSĂTURILE ECHILIBRULUI MONETAR:
1. Echilibrul monetar nu cere ca masa monetară în circulaţie să rămână constantă, ci să se adapteze la necesităţile economiei. În cazul creşterii volumului activităţii economice, sporeşte creşterea de monedă activă şi de monedă pasivă, în cazul reducerii tranzacţiilor, a plăţilor efectuate, ca urmare a concentrării şi integrării întreprinderilor, echilibrul monetar reclamă reducerea masei monetare în circulaţie.
2. Echilibrul monetar prin natura sa este instabil. Caracteristica de instabilitate este esenţială pentru definirea conceptului, ceea ce înseamnă că odată ce s-au produs anumite dezechilibre monetare, ele pot deveni propria lor cauză, se pot amplifica. Odată ştirbită încrederea în bani, ea poate deveni cauza inflaţiei, a creşterii preţurilor.
3. Echilibrul monetar nu presupune preţuri neschimbate. Creşterile preţurilor ce se produc ca urmare a reducerii productivităţii muncii în agricultură, în exploatările miniere nu sunt creşteri inflaţioniste, ci numai acele creşteri de preţuri în care apare, dintr-o diversitate de cauze, neîncrederea în monedă.
4. Echilibrul monetar este legat de echilibrul economic general, el este o altă faţetă a echilibrului general. Dar echilibrul monetar are autonomia sa şi presupune ca masa monetară existentă în circulaţie să fie egală cu cererea de bani a economiei, o cerere justificată prin nivelul de dezvoltare a economiei.