Piaţa monetară este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt. Este o piaţă localizată, tranzacţiile se încheie prin telefon, fax, telex. Piaţa monetară se deruleauă în principal la băncile care creează monedă, de la care se pot procura disponibilităţile necesare pentru a face faţă fluxurilor de plăţi. De aceea se poate spune că piaţa monetară este o piaţă a monedei centrale, adică a biletelor de bănci, a numerarului în general şi a disponibilităţilor în cont create la banca de emisiune.
Piaţa monetară este caracterizată de cererea şi oferta monetară. Oferta monetară mai este considerată masa monetară în economie. Echilibrul pe piaţa monetară se stabileşte în condiţiile cînd cererea de bani (L) este egală cu oferta de bani (MS).
Operaţiunile pe piaţa monetară le efectuează Banca Naţională prin instrumentele politicii monetar-creditare. Totodată pe piaţa monetară activează băncile comerciale care au relaţii cu agenţii economici, persoane fizice şi juridice trezoreria statului, casele de titluri.Operaţia pe piaţa monetară cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de împrumut a unei sume de bani pînă la ora 12 a zilei următoare. Termenele pentru care se acordă creditele s – au prelungit de le 24 de ore pînă la 18 luni, cum rezultă dintr-o practică mai veche italiană pînă la perioade cuprinse între o zi şi 7 ani sau chiar 10 ani, cum atestă practica şi literatura franceză.
Piaţa monetară este un mecanism important în sistemul monetar şi financiar al unei ţări. Ea este locul intrvenţiilor băncii de emisiune asupra lichidităţilor bancare.
Complexitatea relaţiilor din cadrul pieţei monetare conduce la segmentarea ei specifică, funcţie de diversitatea firescă a unor laturi ale procesului de modernizare şi angajare a capitalurilor disponibile. Astfel, funcţionalitatea generală a pieţei creditului este asigurată prin activitatea unor pieţe componente, avînd fiecare în parte participanţi şi operaţiuni specifice.
Astfel, în cadrul pieţei monetare distingem:
– piaţa monetară (clasică);
– pieţele paralele.
Piţa monetară are mai multe ipostaze:
– piţa monetară sau piaţa scontului;
– piaţa monetară propriu zisă, considerate ca 2 părţi componente complementare ale pieţei monetare clasice.
Piaţa monetară este caracterizată de cererea şi oferta monetară. Oferta monetară mai este considerată masa monetară în economie. Echilibrul pe piaţa monetară se stabileşte în condiţiile cînd cererea de bani (L) este egală cu oferta de bani (MS).
Operaţiunile pe piaţa monetară le efectuează Banca Naţională prin instrumentele politicii monetar-creditare. Totodată pe piaţa monetară activează băncile comerciale care au relaţii cu agenţii economici, persoane fizice şi juridice trezoreria statului, casele de titluri.Operaţia pe piaţa monetară cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de împrumut a unei sume de bani pînă la ora 12 a zilei următoare. Termenele pentru care se acordă creditele s – au prelungit de le 24 de ore pînă la 18 luni, cum rezultă dintr-o practică mai veche italiană pînă la perioade cuprinse între o zi şi 7 ani sau chiar 10 ani, cum atestă practica şi literatura franceză.
Piaţa monetară este un mecanism important în sistemul monetar şi financiar al unei ţări. Ea este locul intrvenţiilor băncii de emisiune asupra lichidităţilor bancare.
Complexitatea relaţiilor din cadrul pieţei monetare conduce la segmentarea ei specifică, funcţie de diversitatea firescă a unor laturi ale procesului de modernizare şi angajare a capitalurilor disponibile. Astfel, funcţionalitatea generală a pieţei creditului este asigurată prin activitatea unor pieţe componente, avînd fiecare în parte participanţi şi operaţiuni specifice.
Astfel, în cadrul pieţei monetare distingem:
– piaţa monetară (clasică);
– pieţele paralele.
Piţa monetară are mai multe ipostaze:
– piţa monetară sau piaţa scontului;
– piaţa monetară propriu zisă, considerate ca 2 părţi componente complementare ale pieţei monetare clasice.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
