Hiperinflaţie-concept, cauze, efecte.

Hiperinflaţia, forma cea mai periculoasă şi excesivă a inflaţiei la care preţurile cresc la intervale scurte de timp, antrenînd dezechilibrele generale în economia naţională.
Stagflaţia, care desemnează acea situaţie din economie în care coexistă inflaţia cu lipsa de creştere economică.
Inflaţia reprezintă o creştere în nivelul mediu a preţurilor. Reducerea nivelului mediu a preţurilor semnifică fenomenul de „Deflaţie”
Rata inflaţiei caracterizează modificarea nivelului mediu al preţurilor şi poate fi determinată:
π =
P0 – nivelul preţurilor în perioada de bază
P1 – nivelul preţurilor în periada curentă
Inflaţia poate fi examinată de asemenea ca diferenţa dintre ritmul de creştere a PNB nominal şi ritmul de creştere a PNB real. O astfel de diferenţă e determinată tocmai din creşterea preţurilor la mărfuri şi servicii în aşa caz inflaţia poate fi ilustrată astfel:

=
Sunt 2 tipuri de inflaţie:
1. Inflaţie prin cerere – este o consecinţă a cheltuielilor agreate excedentare în condiţiile caracteristice utilizării integrale a factorilor de producţie. O asemenea situaţie poate fi cauzată de:
– creşterea cantităţii de bani în circulaţie
– creşterea cheltuielilor guvernamentale
– creşterea exportului net

2. Inflaţia prin costuri – este o consecinţă a creşterii costurilor medii şi a micşorării ca urmare a ofertei agregate. În aşa caz se înregistrează fenomenul de stagflaţie, are loc concomitent creşterea preţurilor şi recesiunea producţiei.
Drept cauze principale ale creşterii costurilor medii pot fi considerate:
a) mărirea salariului nominal care nu e urmat de creşterea productivităţii muncii.
b) mărirea preţurilor la materiile prime
c) mărirea impozitelor
Efectele inflaţiei sunt de ordin micro şi macroeconomic. Efectele macroeconomice ale inflaţiei se reflectă în redistribuirea veniturilor şi avuţiei fără a efecta negativ pe toţi, fară a fi vorba de un declin general.
Mecanismele unei astfel de redistribuire sunt determinate de următoarele efecte:
1. Efectele venitului – ale căror veniturile nominale cresc mai repede decăt rata inflaţiei, obţinînd o parte mai mare a venitului total.
2. Efectele preţului – cei care preferă mărfuri şi servicii ale căror preţuri cresc mai încet, obţinînd un venit real mai mare.
3. Efectele avuţiei – cei care au în proprietate bunuri de preţ care cresc în valoarea reală, acumulînd mai mult decît ceilalţi.
Efectele macroeconomice se manifestă prin faptul că infalţia poate altera ritmul producţiei prin schimbări ale consumului muncii, economiilor, investiţiilor.
Inflaţia infuenţează în mod diferit veniturile reale. În mare parte, această influenţă depinde de faptul dacă inflaţia e anticipată sau nu.
În cazul inflaţiei anticipate, cei care primesc venituri, pot întreprinde măsuri pentru a preîntîmpina sau a minimiza consecinţele negative ale inflaţiei.
Ajustarea venitului nominal în aşa caz se poate efecta ţinînd cont de ecuaţia lui Fischer.
i = r =
i – rata nominală a dobînzii;r – rata reală a dobînzii;πe – rata eventuală a inflaţiei
Dacă inflaţia nu e anticipată ea conduce la reducerea tuturor veniturilor fixate şi subvenţionează subiecţii economice ale căror venitul nominal creşte mai repede decît nivelul mediu al preţurilor. În aşa caz debitorii cîştigă din cont creditor deoarece datoriile se achită cu bani devalorizaţi.
Consecinţele sociale ale şomajului sunt mai puţin semnificative decît cele ale inflaţiei. Din aceste considerente deseori se admite o anumită creştere a şomajului, în schimbul unei reduceri a inflaţiei.Relaţia de compensare inflaţie-şomaj poate fi ilustrată grafic prin curba lui Phillips:

Poziţia curbei lui Phillips depinde de rata eventuală a inflaţiei. Cu cît acesta din urmă e mai înaltă cu atît mai sus e amplasată curba lui Phillips.
Dependenţa invers proporţională dintre nivelul inflaţiei şi nivelul şomajului e caracteristică pentru o perioadă scurtă de timp. Pe timpul lung cînd economia se apropie de nivelul natural al şomajului curba lui Phillips se prezintă ca o dreaptă verticală.
Relaţia Inflaţie – Şomaj
π = (Y-Y*) / Y* = ß (u – u*)
π – rata efectivă a inflaţiei;πe – rata eventuală a inflaţiei
– inflaţia prin cerere
e – inflaţia prin costuri sau şocuri externe de preţuri
Deoarece conform legii lui Okun raportul e determinat de dinamica şomajului ciclic, ecuaţia curbei lui Phillips poate fi reprezentată astfel:
π =
u – rata efectivă a şomajului;u* – rata naturală a şomajului;γ – coeficientul ce caracterizează sensibilitatea inflaţiei la dinamica şomajului ciclic.
Politicile macroeconomice vor fi efective dacă vor reeşi şi din faptul că fluctuaţiile economice sînt influenţate de şocurile ce au ca origine cererea şi oferta agregată.
Şocurile din domeniul cererii pot fi condiţionate de modificările ce au loc în politica monetară, fiscală şi investiţiile private. Şocurile din domeniul ofertei pot fi condiţionate de modificările tehnologice de fluctuaţia preţurilor factorilor de producţie.