DEFINIREA ŞI CARACTERISTICILE ORGANIZĂRII INFORMALE

Organizarea informală (neoficială, neinstituţională sau psihoafectivă) reprezintă un ansamblu de grupuri şi de relaţii sociale formate spontan între oamenii dintr-un mediu de muncă.
Caracteristicile organizării informale sunt:
1. Organizarea informală priveşte oamenii şi relaţiile personale dintre ei, în timp ce organizarea formală (oficială) se referă la poziţiile oficiale, în termenii autorităţii şi responsabilităţii. Acesata înseamnă că organizarea formală este asociată postului deţinut şi o persoană o are numai atunci când ocupă acel post. Deci, puterea informală este personală, iar puterea formală este instituţională.
2. Puterea informală este dată de membrii grupului şi nu este acordată de manageri, ea fiind un subiect al sentimentelor oamernilor, având o încărcătură subiectivă;
3. Datorită naturii subiective nu poate fi controlată de managerul firmei în maniera în care organizarea formală poate fi controlată;
4. Organizările informaţionale sunt instabile şi tind să rămână mici, pentru a se păstra în limitele relaţiilor personale. Drept urmare, în cadrul firmelor mari există numeroase organizări informale.

În mod obişnuit, un manager deţine o anumită putere informală în acelaşi timp cu puterea formală. De regulă, un manager nu are mai multă putere informală decât alte persoane din grupul informal şi, de asemenea, managerul şi liderul informal sunt două persoane diferite în grupurile de muncă.