Principalele caracteristici ale zonelor libere din România.

În scopul promovării schimburilor internaţionale şi al atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economiei naţionale, în porturile maritime şi în cele fluviale ale României, de-a lungul Canalului Dunăre – Marea Neagră, al altor canale navigabile şi în teritoriile din apropierea punctelor de trecere a frontierei s-au constituit zone libere . Principalele caracteristici ale ZEL din România sunt:
• Amplasamentul
• Legislaţia
• Obiectul de lucru
• Activitatea
• Administrarea şi coordonarea activităţii
• Operaţiuni şi resurse financiare
Amplasamentul
Amplasamentul sau poziţionarea geografică este principalul factor care determină apariţia şi dezvoltarea unei zone libere. Astfel, aşezarea geografică favorabilă a contribuit la înfiinţarea zonelor libere româneşti pe teritorii limitate de frontiere artificiale(drumuri de legătură, canale, imobile, diguri, triaje de cale ferată, drumuri de acces, străzi etc) sau de frontiere naturale(fluviul Dunărea, bazine) şi situate în apropierea sau în interiorul unei căi de transport(port maritim sau fluvial – Sulina, Galaţi, Brăila, Constanţa – Sud, aeroport – Otopeni, cale ferată), prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri de export şi import.
Legislaţia
Zonele libere fac parte integrantă din teritoriul statului român, deci li se aplică legislaţia română în vigoare, dintre care menţionăm:
– Legea nr.84 din 21 iulie 1992 privind regimul zonelor liber;
– H.G. nr.682 din 7 octombrie 1994 privind aprobarea Metodologiei pentru concesionarea de terenuri şi construcţii din zonele libere;
– Ordin nr.199 din 29 mai 1995 privind aprobarea instrucţiunilor pentru acordarea licenţelor de lucru în zonele libere;
– H.G. nr.156 din 22 aprilie 1993 privind instituirea Zonei Libere Sulina şi înfiinţarea AZL Sulina;
– H.G. nr.410 din 16 august 1993 privind înfiinţarea Zonei Libere Constanţa – Sud şi a Regiei Autonome AZL Constanţa – Sud;
– H.G. nr.190 din 26 aprilie 1994 privind înfiinţarea Zonei libere Galaţi şi a Regiei Autonome AZL Galaţi;
– H.G. nr.330 din 22 iunie 1994 privind înfiinţarea Zonei libere Brăila şi a Regiei Autonome AZL Brăila;
– H.G. nr.788 din 11 noiembrie 1996 privind înfiinţarea Zonei Libere Giurgiu şi a Regiei Autonome AZL Giurgiu;
– H.G. nr.499 din 8 iunie 1999 privind înfiinţarea Zonei Libere Curtici – Arad şi a Regiei Autonome AZL Curtici – Arad;
– Legea nr.141 din 24 iulie 1997 privind Codul Vamal al României;
– Decizie nr.753 din 4 aprilie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru aplicarea uniformă a reglementărilor vamale şi evidenţa operativă a mărfurilor aflate în zonele libere.
Prin Hotărârea Guvernului de înfiinţare se aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a zonei libere, regimul de exploatare, administrare şi control, modul de percepere a taxelor şi a tarifelor, precum şi mijloacele necesare supravegherii vamale şi grănicereşti.
Obiectul de lucru
Obiectul de lucru al unei zone libere este constituit de mărfurile care sunt introduse pe teritoriul ei, cu scopul de a fi reexportate sau a fi prelucrate pentru a obţine alte mărfuri, care să fie la rândul lor exportate. Aceste mărfuri sunt admise pe teritoriul zonelor libere fără restricţii privind ţara de origine, de provenienţă sau de destinaţie şi trebuie să fie însoţite de documentele prevăzute de legislaţia română şi de convenţiile internaţionale. Totodată, importul lor nu trebuie să fie prohibit pe teritoriul României prin lege sau prin convenţiile internaţionale la care România este parte.
Activitatea desfăşurată în zonele libere româneşti
Activităţile care se pot efectua în zonele libere româneşti sunt foarte variate , şi anume:
• Manipulare, depozitare, sortare şi măsurare;
• Ambalare, condiţionare, prelucrare ţi asamblare;
• Fabricare, marcare, testare şi licitare;
• Expertizare, reparare şi dezmembrare;
• Vânzare – cumpărare;
• Organizare de expoziţii;
• Operaţiuni de bursă şi financiar-bancare;
• Transporturi şi expediţii interne şi internaţionale;
• Închirierea sau concesionarea clădirilor, spaţiilor de depozitare şi a celor neamenajate;
• Controlul calitativ şi cantitativ al mărfurilor;
• Navlosirea navelor
• Agenturarea şi aprovizionarea navelor şi a altor mijloace de transport;
• Prestări servicii;
• alte activităţi specifice zonelor libere.
Este necesar să menţionăm că toate aceste activităţi pot fi realizate de persoane fizice şi persoane juridice, române sau străine, numai pe baza licenţelor eliberate de administraţia zonei libere.
În ceea ce priveşte personalul care îşi desfăşoară activitatea în zonele libere, salariile lor se stabilesc în lei sau în valută şi, de asemenea, la stabilirea salariilor nu se aplică sistemul de impozitare suplimentară prevăzut de legislaţia în vigoare. În zonele libere, personalul străin, stabilit prin convenţia părţilor, poate fi angajat în posturi de conducere şi de specialitate, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Administrarea şi coordonarea activităţii ZEL
Administrarea zonelor libere este realizată de către administraţiile acestora(AZL), care se organizează şi funcţionează ca regii autonome. Atribuţiile administraţiei zonei libere se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a zonei libere, aprobat prin Hotărârea Guvernului României. De asemenea, AZL are ca obiect de activitate şi exploatarea comercială a teritoriului declarat zonă liberă, organizarea şi realizarea tuturor actelor şi faptelor de comerţ pentru care este obligată să le desfăşoare prin regulament. Dintre cele mai importante atribuţii ale AZL amintim:
– administrarea întregii infrastructuri şi suprastructuri din dotarea proprie;
– repararea şi întreţinerea construcţiilor civile;
– întreţinerea căilor de acces;
– înregistrarea situaţiei statistice a datelor de producţie şi financiare ale tuturor agenţilor economici care utilizează zona;
– avizarea şi coordonarea realizării activităţilor în zona liberă, prin eliberarea de licenţe, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, tuturor utilizatorilor zonei libere, în scopul dezvoltării echilibrate a zonei, al evitării concurenţei neloiale şi al protejării mediului ambiant;
– stabilirea tarifelor minime anuale pentru toate activităţile desfăşurate în cadrul zonei şi a preţurilor pentru mărfurile ce se comercializează;
– eliberarea de licenţe;
– întocmirea şi executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
– organizarea şi asigurarea controlului şi pazei la porţile de acces şi în perimetrul împrejmuit etc.
Coordonarea activităţii AZL se exercită de către Agenţia Zonelor libere din cadrul Ministerului Transporturilor. Ministerul Transporturilor elaborează regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile Agenţiei Zonelor Libere.
Operaţiuni şi resurse financiare
Toate operaţiunile financiare legate de activităţile desfăşurate în zonele libere se fac în valută liber convertibilă acceptată de Banca Naţională. Fac excepţie operaţiunile financiare ce se efectuează în perioada realizării construcţiilor şi obiectivelor din zonele libere, care se pot efectua şi în lei.
Resursele financiare ale AZL provin din:
• taxe pentru licenţe de desfăşurare de activităţi;
• venituri din aplicarea tarifelor de închiriere şi concesionare;
• alte venituri.
Nivelul tarifelor pentru închirieri şi concesionări se stabileşte prin contractele încheiate între administraţiile zonelor libere şi persoanele fizice şi juridice, române sau străine, care desfăşoară activităţi în zonele libere