Primele ţări care au acceptat la nivel de stat aceste măsuri au fost SUA, Norvegia, RFG.
În RM, odată cu adoptarea noii concepţii privind politica de protecţie a mediului, reflectată în Legea RM privind protecţia mediului înconjurător Nr.1515-XII din 16.06.93 // în Monitorul Oficial al RM nr.10/283 din 30.10.1993 (secţiunea a doua – ,, Expertiza ecologică de stat” (art. 21-25)), s-a instituit şi baza juridică pentru activitatea de evaluare a impactului asupra mediului şi efectuarea expertizei ecologice.
La 29.05.96 a fost adoptată Legea RM privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător Nr.851-XIII din // în Monitorul Oficial al RM nr.52-53/494 din 08.08.1996.
Necesitatea adoptării acestei legi a fost determinată de trei grupe de factori:
a) politici – RM, în calitate de subiect cu drepturi depline la nivel internaţional, îşi asumă obligaţia asigurării tuturor condiţiilor de funcţionare normală în cadrul comunităţii mondiale, prin confirmarea în legislaţia naţională a principiilor generale internaţionale;
b) social-economici – criza ecologică, decăderea economică, criza socială etc.; practica a arătat că, deseori, potenţialul tehnico-ştiinţific scăzut tinde să fie recuperat în economia ţării cu folosirea extensivă a resurselor naturale;
c) juridici – necesitatea instituirii unui mecanism mai eficient, elaborarea şi adoptarea unor acte normative ce ar stabili strict domeniul de aplicare a legii.
Legea RM privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător urmăreşte scopul de a asigura realizarea principiului conform căruia orice om are dreptul la un mediu neprimejdios pentru viaţă şi sănătate şi garantarea acestuia.
Totodată, rolul evaluării impactului asupra mediului şi expertizei ecologice reiese din problemele ce le soluţionează:
1.) prevenirea sau minimalizarea eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectivelor şi activităţilor economice preconizate asupra mediului, componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;
2.) menţinerea echilibrului ecologic, crearea condiţiilor optime de viaţă pentru oameni;
3.) corelarea dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.
La 10.09.2002 Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale a emis Ordinul cu privire la aprobarea Instrucţiunii despre ordinea de organizare şi efectuare a expertizei ecologice de stat Nr.188 din // în Monitorul Oficial al RM nr.14-17/25 din 07.02.2003.
6.2. Expertiză ecologică – gen de activitate în domeniul protecţiei mediului, constînd în aprecierea prealabilă a influienţei activităţilor economice preconizate asupra stării mediului, a corespunderii parametrilor acestor activităţi actelor legislative, altor acte normative, normelor şi standardelor în vigoare.
6.3. Subiectele expertizei ecologice.
Expertiza ecologică se efectuează de Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, de alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice sau de asociaţiile obşteşti.
Deosebim:
Expertiza ecologică de stat este atribuţia exclusivă a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, care dispune efectuarea ei de subdiviziunile sale structurale şi/sau de organizaţiile din subordine ce constituie sistemul expertizei ecologice de stat.
Expertiza ecologică departamentală este efectuată de ministere şi departamente în organizaţiile şi întreprinderile din subordine.
Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează de asociaţiile obşteşti.
6.4. Scopurile expertizei ecologice.
a) adoptarea unor decizii argumentate şi aprobarea actelor care prevăd utilizarea resurselor naturale şi măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi componentelor lui;
b) prevenirea sau minimizarea eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor şi activităţilor economice preconizate asupra mediului înconjurător, componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;
c) menţinerea echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii, crearea condiţiilor optime de viaţă pentru oameni;
d) corelarea dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.
6.4.1. Sarcinile sistemului expertizei ecologice de stat.
a) asigurarea expertizării ecologice a proiectelor de acte legislative, a documentaţiei de proiect şi planificare şi a altor materiale în termenele prevăzute de prezenta lege şi întocmirea avizelor respective conform prescripţiilor documentelor normative;
b) generalizarea practicii expertizării ecologice a materialelor prezentate şi elaborarea propunerilor privind perfecţionarea modalităţilor de efectuare a acesteia;
c) asigurarea controlului asupra aplicării corecte de către beneficiarii şi executanţii documentaţiei de proiect şi planificare a dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative în vigoare precum şi a normelor şi instrucţiunilor în domeniu;
d) analiza tendinţelor şi practicii expertizării ecologice din alte ţări şi valorificarea experienţei mondiale în acest domeniu;
e) asigurarea metodologică a activităţii organelor de expertiză ale ministerelor, departamentelor şi organizaţiilor privind protecţia mediului înconjurător.
Principiile de bază ale expertizei ecologice.
a) prezumţia că orice activitate economică sau altă activitate materială preconizată care presupune utilizarea resurselor naturale poate dăuna mediului;
b) efectuarea în mod obligatoriu a expertizei ecologice de stat înainte de adoptarea deciziilor privind realizarea obiectelor;
c) aprecierea complexă a influenţei activităţii economice preconizate asupra mediului înconjurător;
d) fundamentarea ştiinţifică, obiectivitatea şi legalitatea avizelor expertizei ecologice;
e) transparenţa, participarea asociaţiilor obşteşti şi luarea în considerare a opiniei publice.
Expertiza ecologică de stat este obligatorie pentru documentaţia de proiect şi planificare privind obiectele şi activităţile economice preconizate care influenţează sau pot influenţa asupra stării mediului înconjurător şi/sau prevăd folosirea resurselor naturale, indiferent de destinaţie, amplasare, tipul de proprietate şi subordonarea acestor obiecte, volumul investiţiilor capitale, sursa de finanţare şi modul de execuţie a lucrărilor de construcţii.
Sînt supuse în mod obligatoriu expertizei ecologice de stat:
a) proiectele de acte legislative şi de alte acte normative, instrucţiunile, normativele şi metodologiile, regulamentele şi standardele referitoare la starea mediului şi/sau care reglementează activităţile potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, folosirea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător;
b) proiectele convenţiilor internaţionale, proiectele contractelor de concesiune care prevăd folosirea resurselor naturale ale Republicii Moldova;
c) noile proiecte, programe, planuri, scheme, strategii şi concepţii vizînd:
– dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova, a anumitor zone, raioane, municipii, oraşe, sate;
– ocrotirea naturii în ansamblu pe ţară şi pe teritorii aparte;
– reconstrucţia municipiilor, oraşelor, satelor;
– alimentarea cu căldură, apă, gaze, energie electrică;
– construcţia sistemelor de canalizare ale localităţilor;
– urbanismul şi amenajarea teritoriului în localităţile urbane şi rurale;
– construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea şi reprofilarea, conservarea, demolarea sau lichidarea tuturor obiectelor economice şi sociale susceptibile să afecteze mediul înconjurător, precum şi a celor care pot afecta starea mediului înconjurător în statele limitrofe, determinate de Convenţia Internaţională privind Evaluarea Impactului Asupra Mediului Înconjurător în Context Transfrontieră, la care Republica Moldova este parte;
– construcţia căilor de comunicaţie rutieră, feroviară, fluvială, reconstrucţia albiilor rîurilor, construcţiilor hidrotehnice, sistemelor de irigare şi de desecare, construcţia sistemelor de combatere a eroziunilor şi salinizării solului ;
– explorarea şi exploatarea subsolului, inclusiv în zonele cu regim de protecţie a apelor;
– plantarea viţei de vie şi livezilor în zonele cu regim de protecţie a apelor;
– producerea şi distrugerea pesticidelor şi altor substanţe toxice;
– amplasarea şi amenajarea platformelor pentru deşeuri industriale, menajere, agricole şi reziduuri toxice, construcţia sau amplasarea instalaţiilor de prelucrare, neutralizare sau distrugere a acestor deşeuri şi reziduuri;
– alte activităţi care pot afecta starea mediului înconjurător.
Sistemul expertizei ecologice de stat.
Conform Regulamentului Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, 17.06.2004, art. 26, Ministerul efectuează expertiza ecologică de stat a noilor proiecte, programe, scheme, strategii şi concepţii; exercită controlul de stat în sfera protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale.
Expertiza ecologică de stat constă din următoarele subdiviziuni structurale şi organizaţii subordonate autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, care constituie un sistem unic la diferite niveluri de coordonare şi expertizare a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului şi de proiect a activităţilor economice în dependenţă de complexitatea şi importanţa acestor obiecte:
– Direcţia generală impactul ecologic şi managementul deşeurilor a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu;
– Direcţia expertiză ecologică de stat a Inspectoratului Ecologic de Stat;
– agenţiile teritoriale ecologice ale Inspectoratului Ecologic de Stat;
– Institutul Naţional de Ecologie;
– Comisia mixtă de experţi a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu.
Corpul de experţi din sistemul expertizei ecologice de stat se constituie, pentru fiecare componentă a mediului, din experţi ecologi care au studii superioare, o experienţă de muncă în specialitate de cel puţin 5 ani şi care sînt atestaţi de comisia de atestare.
La adoptarea deciziilor, comportate de exercitarea funcţiilor, experţii ecologi de stat sînt independenţi, călăuzindu-se numai de legislaţia în vigoare.
Experţii ecologi de stat poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pentru corectitudinea aprecierii documentaţiei prezentate spre expertizare, calitatea avizului general, respectarea termenelor de avizare, respectarea legislaţiei privind protecţia mediului înconjurător precum şi pentru păstrarea secretelor de stat, comerciale şi/sau altor secrete, apărate de lege, care se conţin în materialele prezentate pentru efectuarea expertizei ecologice de stat.
ORGANIZAREA EXPERTIZEI ECOLOGICE DE STAT
* Beneficiarul prezintă, pentru examinare, organului respectiv al sistemului expertizei ecologice de stat documentaţia completă privind activitatea economică preconizată, în modul stabilit de către autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu.
* Documentaţia de proiect şi planificare prezentată trebuie să corespundă normativelor în vigoare şi să conţină autorizaţiile prealabile ale organului administraţiei publice locale şi ale organizaţiilor interesate referitoare la amplasarea şi asigurarea tehnică a obiectului proiectat, precum şi avizele organelor de supraveghere şi control de stat privind desfăşurarea activităţii economice preconizate.
* Documentaţia de proiect şi planificare, prezentată pentru efectuarea expertizei ecologice de stat, este supusă unei examinări complexe, în cadrul căreia se iau în considerare factorii ecologici, economici şi sociali, se studiază riguros variantele de soluţii tehnice menite să asigure îndeplinirea cerinţelor ecologice, armonizate cu particularităţile regionale, şi menţinerea stabilităţii ecosistemelor naturale în contextul unui eventual impact, pe întreaga perioadă de desfăşurare a activităţii economice preconizate, inclusiv construcţia obiectului, exploatarea, demolarea sau lichidarea acestuia.
* După examinarea complexă a documentaţiei prezentate pentru efectuarea expertizei ecologice de stat, experţii ecologi de stat întocmesc un aviz general care conţine decizia cu privire la acceptarea sau respingerea documentaţiei. Concluziile şi propunerile din avizul general trebuie să fie formulate clar şi să constate:
a) oportunitatea şi condiţiile de realizare a proiectului, programului, planului, schemei sau necesitatea refacerii acestora şi prezentării repetate pentru efectuarea expertizei ecologice de stat;
b) respingerea documentaţiei în cazul în care aceasta nu este conformă dispoziţiilor legale şi cerinţelor normative în domeniu.
* Avizul generalal expertizei ecologice de stat este obligatoriu pentru beneficiar, proiectant, autorităţile publice de toate nivelurile şi pentru organele care asigură finanţarea activităţii economice preconizate şi serveşte drept bază pentru:
a) aprobarea noilor proiecte, programe, planuri, scheme şi pentru finanţarea lor după efectuarea expertizei tehnice sau generale, în modul stabilit de normativele respective;
b) eliberarea de către organele de resort, în modul stabilit, a autorizaţiilor pentru dreptul de folosinţă a resurselor naturale şi componentelor naturii;
c) suspendarea sau interzicerea finanţării de către unităţile bancare a construcţiei şi dării în exploatare a obiectelor respective sau a executării altor lucrări;
d) publicarea informaţiei despre rezultatele expertizei ecologice de stat a documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele concrete.
* Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect şi planificare se efectuează în termen de la 45 pînă la 90 de zile de la data prezentării, în funcţie de complexitatea acesteia. Documentaţia de proiect pentru casele de locuit şi obiectele sociale cu asigurare tehnică centralizată se examinează în termen de 15 zile. Termenul de efectuare a expertizei ecologice de stat a documentaţiei pentru obiectele şi activităţile economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, inclusiv a documentaţiei a cărei examinare necesită derulare a unor cercetări ştiinţifice speciale suplimentare, poate fi prelungit de autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu pînă la 6 luni.
6.4.2. Expertiza ecologică obştească.
Se organizează şi se efectuează din iniţiativa asociaţiilor obşteşti oficial înregistrate, care au profilul protecţiei mediului înconjurător şi al căror statut prevede efectuarea expertizei ecologice obşteşti. Ea poate fi efectuată pentru toate proiectele, documentele şi activităţile economice preconizate, cu excepţia proiectelor sau a unor părţi ale acestora ce ţin de domeniul securităţii statului, şi/sau conţin secrete de stat, comerciale şi/sau alte secrete apărate de lege.
Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată înainte de expertiza ecologică de stat sau concomitent cu aceasta.
Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti au dreptul:
a) să înainteze organelor sistemului expertizei ecologice de stat propuneri şi obiecţii privind proiectele obiectelor economice concrete, noile activităţi şi tehnologii;
b) să solicite organelor sistemului expertizei ecologice de stat informaţii privind rezultatele expertizării noilor obiecte şi activităţi economice preconizate;
c) să organizeze expertiza ecologică obştească a documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele economice noi şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător.
Asociaţiile obşteşti care efectuează expertiza ecologică obştească au dreptul:
a) să primească de la beneficiar, în volum deplin, documentaţia de proiect şi documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător (în continuare – E.I.M.Î), iar în cazul în care aceasta conţine secrete comerciale şi/sau alte secrete apărate de lege (cu excepţia secretelor de stat), în volumul care nu permite divulgarea acestor secrete;
b) să ia cunoştinţă de documentaţia tehnico-normativă cu privire la efectuarea expertizei ecologice de stat;
c) să participe, prin reprezentanţii săi, la şedinţele comisiilor de experţi la care se iau în dezbatere avizele expertizei ecologice obşteşti.
Avizul expertizei ecologice obşteşti are caracter de recomandare şi poate avea putere juridică numai după aprobarea lui de organele sistemului expertizei ecologice de stat.