Fiecare popor, fiecare ţară îşi are propria sa istorie şi particularităţile sale respective. Construcţia statală, precedată de formarea Statului în Moldova şi a organelor centrale de administrare, este reprezentată de procesul constituirii sistemului integru central-local de conducere a ţării. Schimbările radicale produse în toate structurile au condus la stabilizarea organelor centrale şi locale. Conform surselor documentare şi în baza suporturilor juridice, organizarea statului şi sistemului politic în Moldova rezultă dintr-o istorie lungă de mai multe secole. Instituţia centrală a Statului Moldovenesc era Domnia, exercitată de către un Mare Voievod (şi domn), considerat stăpân al întregii ţări. Nominal Domnul avea întreaga putere. Considerat stăpân al ţării, având atribuţii legislative, executive, judecătoreşti şi militare, domnul mânuia ţara ca un autocrat. În realitate el de fapt nu lua aproape nici o hotărâre fără a se sfătui cu marea boierime – Sfatul boieresc sau sfetnicii domneşti, care erau aleşi din rândurile familiilor stăpânitoare ce formau nobilimea.
De rând cu administraţia centrală a ţării, sistemul integru de dirijare a societăţii medievale includea sistemul de administrare locală a ţinuturilor, târgurilor şi comunelor. În special, nivelul doi, cel al administraţiei locale, se forma şi evoluţiona în strânsă dependenţă de divizarea teritorială a ţării.
Principiul esenţial de interacţiune dintre autorităţile administraţiei ţării în acea perioadă era centralismul autoritar. Voinţa Domnitorului şi a Divanului domnesc era lege pentru toţi.
La nivel local, ţinuturile erau conduse de 2 pârcălabi, care aveau şi conducerea militară a garnizoanelor din cetăţi. Organizaţia municipală era condusă dintr-un reprezentant al Domnitorului care se numea Vornic de Târg sau Ureadnic şi din consiliul celor 12 pârgari, prezidat de un Şoltuz. Între Vornic ţi pârgari erau relaţii de supuşenie, deoarece Vornicul reprezenta Domnitorul în teritoriu.
Începând cu sec. XVIII, în organizarea administraţiei statului are loc un oarecare progres, se înfiinţează unele servicii noi, printre care şi aşa-numitul vornic al obştilor, comparabil cu un minister din ziua de azi, condus de un vornic al obştilor, ajutat de consiliu de boieri şi de negustori. Toţi aceşti reprezentanţi care cârmuiau ţara nu primeau o plată specială. Ei trăiau pe contul populaţiei, strângând în folosul lor anumite impozite şi însuşindu-şi o parte din amenzi.
Începând cu sec. XIX, când Basarabia devine o gubernie rusească, forma de administrare se schimbă, schimbând şi unele tipuri de relaţii între reprezentanţii puterii de stat. Administraţia de stat se compunea din două departamente şi din adunarea lor comună. Departamentul avea în subordine sa ispravnici, şefi de poliţie şi alţi funcţionari ai administraţiei locale.
În această perioadă organizarea administrativă constituia o subordonare exclusivă faţă de comandamentul armatei care înlocuia organele centrale de conducere.
Sub influenţa administraţiei ruse, dup[ anul 1818 Administraţia Basarabiei se modifică din nou. Organul suprem de conducere a ţării devine Consiliul Suprem, care avea prerogative administrative şi judecătoreşti. Consiliul suprem nu depindea de organele imperiale, de consiliul de miniştri, iar în chestiuni secundare avea putere hotărâtoare. El era supus direct al împăratului şi Consiliului de Stat.
Anul 1828 pune începutul altei etape de administrare a Basarabiei. A fost adoptată şi publicată “Legiunea relativă la administrarea Basarabiei”. În articolele introductive ale noii Legi exista o dispoziţie importantă, conform căreia, asupra provinciei se extindea legislaţia rusă de administrare.
Prin această dispoziţie se introduce în Basarabia organizarea administrativă rusă. Basarabia devine o provincie a ţinutului Novorosia, administraţia căreia era formată din următoarele instituţii:
– Sfatul oblastei;
– Direcţia oblastei;
– Palatul Haznalei;
– Tribunalul Corecţional;
– Tribunalul Civil;
– Tribunalul Conştiinţei.
Între aceste instituţii de reprezentare erau independente una faţă de alta şi toate se supuneau Sovietului Suprem al Guberniei.
Totodată au fost formate instituţii care erau subordonate direct ministerelor: Direcţia poştelor; Direcţia Carantinelor; Direcţia Vămilor; Direcţia Lacurilor. În ţinut au fost instituite tribunale şi introduşi noi funcţionari: administratul financiar, procurorul judeţean, medicul.
Direcţia orăşenească se ocupa de chestiuni judecătoreşti, poliţieneşti şi gospodăreşti. Referitor la instituţiile noi introduse în Basarabia, în lege se menţiona că ele trebuie să se conducă de dispoziţiile comune ale imperiului. Între ministerele imperiului şi direcţiile noi formate în Basarabia s-au stabilit relaţii de autoritate ierarhică şi de control.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
