Protocolul diplomatic. Clasificări teoretice.

Protocolul provine din greaca veche protokollon şi se referea iniţial la prima foaie lipită pe un sul de papirus pe care erau conturate datele asupra originii sale, ajungând să desemneze în sec 6 întâia pag a unui document oficial care îi autentifica provenienţa. Pe măsura scurgerii timpului, prin protocol se subînţelegea textul original al unui act de notariat sau registru în care erau înscrise textele în cauză, apoi sensul protocolului s-a extins căpătând accepţiunea de azi prin care este definit ansamblu de reguli de reglementare a ordinii de precăderi la activităţile oficiale. În studiile de specialitate conceptul doctrinar al protocolului este abordat frecvent şi se defineşte de Raul Valdes ca un tratament obişnuit pe care îl folosesc intre ele statele, şefii de state şi agenţii diplome, acesta pledând totodată pt o sinonimie între termenii protocol şi ceremonial. Jean Serres îl interpretează ca pe nişte reguli de codificare, care domină ceremonialul, scopul lui fiind de a acorda fiecărui participant prerogativele, privilegiile şi imunităţile la acre el are dreptul. După Raoul Genet protocolul şi ceremonialul sunt sinonime, care consideră că esenţa protocolului este de a facilita problema precăderilor. Bazele protocolului diplomatic sunt discutate în cadrul Convenţiei de la Viena din 1961 privind relaţiile diplomatice. În 1963- codificarea relaţiilor consulare. Protocolul se mai referă şi la acordarea onorurilor civile şi militare, la organizarea vizetelor internaţionale, la ceremonialul primirii, sosirii unor imp oameni de stat in ţara reşedinţă, precum şi la prezentarea scrisorii de acreditate sau rechemare etc… La participarea diplomaţilor la diverse solemnităţi, recepţii şi audienţe. Respectarea cerinţelor protocolului diplom are un caracter obligatoriu, nerespectarea sau încălcarea normelor protocolare poate prejudicia demnitatea şi onoarea unui stat. Astfel de situaţii pot duce la complicaţii şi situaţii de confuzie in cadrul Relaţiilor Interstatale. Protocolul diplomatic şi eticheta sunt strâns legate de viaţa internaţională şi influenţează în mod direct dezvoltarea ei liberă şi armonioasă. Noțiunea de „protocol” prin care se defineşte ansamblul de reguli de reglementare a ordinii de precăderi la diverse proceduri diplomatice, este utilizat pe larg în practica diplomatică. Protocolul codifică şi introduce în practică regulile care guvernează ceremonialul, prin care se înțelege respectarea strictă a anumitor formalităţi. Protocolul garantează egalitatea în drepturi a naţiunilor, permiţând fiecăreia din ele să-şi exercite aceste drepturi. Astfel se impune curtoazia, care guvernează raporturile dintre oameni, ca persoane fizice şi raporturile dintre reprezentaţii statelor, ca persoane oficiale. Protocolul guvernează negocierea, încheierea şi intrarea în vigoarea a actelor internaţionale, determinând locul fiecăruia conform ierarhiei pol şi administrative, totodată asigură posibilităţile de a se folosi de prerogativele, privilegiile şi imunităţile de care au dreptul să beneficieze. Protocolul care însoţit de ceremonial, are o incidenţă zilnică asupra vieţii şi activităţii organelor statale interne ale ţării de reşedinţă şi reprezentanţilor statelor străine şi organizaţiilor internaţionale. Protocolul, ca element de reprezentare este omniprezent în timpul efectuării vizitelor oficiale de către şefii de state. El este imprimat la marile sărbători naţionale. Normele protocolare se mai afirmă şi ca generatoare de mesaje dar şi ca elemente de recepţie a informaţiei. Rolul protocolul reiese din faptul că in mediile actuale orice putere politică cu caracter democratic exercitată de un grup de persoane în numele tuturor face din protocol un element de comunicare între liderii pol şi mase, el întăreşte ordinea necesară funcţionării normale a instituţiilor statului şi asigură viabilitatea lor. Politologii consideră că protocolul este imaginea plastică a puterii. Neaplicarea normelor de protocol în circumstanţe concrete se poate solda cu consecinţe negative asupra obiectivelor propuse. Protocolul pune problema regulilor care determină ordinea de precădere între diplomaţii acreditaţi în ţara respectivă; rezolvă situaţiile de conflict care apar în legătură cu nerespectarea drepturilor şi imunităţilor lor; impune reguli de etichetă şi comportament; indică ţinuta vestimentară; aprobă şi modelele privind corespondenţa oficială şi personală etc.. Regulile de protocol sunt destinate întreţinerii relaţiilor normale între state şi reprezentanţele lor în străinătate şi respectarea regulilor de protocol este obligatorie pt reprezentanţii diplomatici şi orice încălcare sau abatere de la „codul local protocolar” poate fi calificată ca intenţionată, ce duce inevitabil la înrăutăţirea relaţiilor dintre state.