Riscuri de insecuritate non – militară în perioada post război – rece.

Cu un deceniu in urma, termenul de „securitate nationala” era sinonim cu termenul de „aparare”. Ce putem observa în prezent este faptul că nu se mai poate face referire la zone care sunt complet sigure şi fără nici un risc, pentru o mai lungă perioadă previzibilă de timp. Dezastrele, accidentele provocate de om precum şi toate tipurile de riscuri în ziua de azi sunt însoţite de o multiplicare a efectelor şi prezintă o tendinţă de globalizare. În afară de aceasta, atât insulele de sărăcie într-o mare a bogăţiei cât şi insulele de bogăţia într-o mare a sărăciei vor continua să fie sursa de tensiuni în măsura în care diferenţele sunt în creştere şi nu există perspective de îmbunătăţire. Bunăstarea din Nord, de exemplu, care este menită să asigure stabilitatea prezentă a sistemului, în realitate nu este nici pe departe atât de sigură, şi departe de instabilitate din cauza sărăciei existente în Sud. Forţele de menţinere a păcii ar trebui, prin urmare, să nu se interpună între zona de sărăcie şi zona de bunăstare. Nu ar trebui să uităm că sărăcia a devenit în prezent principala ameninţare non-militară la securitatea în lume – produce migraţie, duce la criminali tate la nivel local şi la nivel internaţional, poluarea, şomajul, corupţia, terorismul, intoleranţa, xenofobia etc. Dacă vom compara două hărţi diferite ale lumii, prima prezentând distribuirea populaţiei lumii pe ţară/regiune, şi alta rerpezentând distribuţia bogăţiei pe ţară/regiune, noi am putea înţelege mai bine tensiunile existente reale şi potenţialele surse de conflict. Astazi, pentru majoritatea statelor Euro-Atlantice, securitatea este masurata mai intai in termeni non-militari, iar amenintarile care primeaza sunt de natura non-militara. Aceste amenintari includ: guvernarea incompetenta, coruptia, crima organizata, insecuritatea granitelor, traficul si comertul ilegal (arme, droguri, contrabanda, persoane), migratia ilegala, conflictul etnic si religios, proliferarea armelor de distrugere in masa, diminuarea resurselor naturale (ex. apa), si desigur terorismul. În acelaşi timp însă, au apărut o serie de ameninţări noi, asimetrice, de natură militară sau non-militară, inclusiv cele ce se manifestă sub forma agresiunilor informatice sau informaţionale, generate preponderent din mediul international. În anii’90, noua realitate internaţională a dus la o reducere a riscurilor militare şi o creştere a riscurilor non-militare cum ar fi accidente tehnice majore, inclusiv cele nucleare, poluarea, pericolele naturale, traficul ilegal de material nuclear, a crimei organizate.