Polaritatea în RI este descrierea distribuţiei de putere în cadrul SI. aceasta caracterizează natura SI pentru o perioadă de timp anumită. Există 3 tipuri de sisteme: Unipolar, Bipolar, Multipolar. Unipolaritatea este asociată cu Hegemonia. Ex: Imperiul Roman între anul 31 î.e.n. şi sec.5 e.n., Imperiul Otoman sec.15-17, Imperiul Britanic – sf.răzb.napoleoniene =>înc.XX, SUA după destrămarea URSS. Bipolaritatea în politica internaţională defineşte o distribuţie de putere în care 2 state deţin majoritatea influenţei economice, militare şi culturale în plan internaţional sau regional. de multe ori, sferele de influenţă sunt în continuă schimbare. Ex: SUA şi URSS în RR, M.Brit şi FR în epoca colonială, Imp.Roman şi Dinastia Han. Exemple regionale: Sparta şi Atena în epoca pre-Alexandriană a istoriei Greciei. Multipolaritatea descrie o distribuţie de putere în care mai mult de 2 state-naţiune au cantităţi aproape egale de influenţă militară, culturală şi econ. Şcoala realistă consideră acest tip de sistem cel mai stabil posibil, în comparaţie cu bipolarismul, iar neorealismul – viceversa, cel mai instabil tip de sistem. sistemele multipolare sunt mai instabile fata de sistemele uni- sau bipolare. “Cel mai probabil este aparitia concurentelor de tip strategic, inovatii si achizitionarea оn masa a societatilor comerciale, оnsa nu pot fi excluse nici cursele de оnarmare si conflictele militare”, arata analistii. Dupa sf.RR jucatorii minori au capatat o autonomie si o putere de influenta fara precedent asupra evenimentelor, datorita globalizarii. Acest nou atribut nu poate fi nici dizolvat, nici amendat semnificativ de catre jucatorii principali. De aici, rezulta o structura a sistemului international mult mai rezistenta la tentativele de polarizare. Sistemul international este un sistem cu capacitate de autoоnvatare. Revenirea pe un nivel de organizare de tip bipolar este o solutie disfunctionala, non-competitiva si, de aceea, prea putin probabila. Oricоt ar parea de ciudat sau de neverosimil, lumea Razboiului Rece s-a bazat pe ideea ca organizatiile internationale, dreptul international si autoritatea marilor puteri pot sa influentele decisiv comportamentele si deciziile celorlalti actori, astfel оncоt sa fie evitate, daca nu toate crizele, cel putin cele care ar pune оn pericol securitatea colectiva. ONU a fost inventata, ca si OSCE-ul, mai tоrziu, tocmai оn acest scop. Cincizeci de ani mai tоrziu, nimeni nu mai crede serios оn aceasta premisa. De aici si decrepitudinea accentuata a institutiilor internationale, a regulilor, tratatelor si normelor nascute sa serveasca drept scut оn logica Razboiului Rece. Sistemele cu capacitate autoreflexiva, cum le numeste Luhmann pe cele ce definesc socialul, se bazeaza pe cresterea complexitatii, a eficientei functionale si a capacitatii de a satisface nu doar imperativele supravietuirii, ci si pe cele ale dezvoltarii si modelarii. Sistemul international nu face exceptie de la aceasta regula, iar bipolaritatea este doar o solutie primitiva, care a fost deja depasita. Lumea de astazi si, cu siguranta, cea de mоine este cu necesitate mai complexa, mai dinamica, chiar daca nu mai sigura si nici lipsita de crize si amenintari. Nimic nu o poate оntoarce оnsa din drum. Oamenii se repeta, uneori, Istoria – niciodata.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
