Firmele de comerţ exterior ce practicã conducerea strategicã pot opta pentru diferite abordãri ale acesteia, corespunzãtor condiţiilor economice şi organizatorice şi scopurile urmãrite.
Literatura de specialitate evidenţiazã 3 abordãri specifice de stabilire şi realizare a conducerii strategice:
– abordarea antreprenorialã;
– abordarea adaptivã;
– abordarea planificatã.
a) Abordarea antreprenorialã – este adecvatã firmelor mici şi/sau tinere. Ea urmãreşte expansiunea economicã prin valorificarea promptã a oricãror noi posibilitãţi ale pieţei, chiar în condiţii de incertitudine şi risc. În aceste firme autoritatea şi responsabilitatea sunt concentrate în mâinile întreprinzãtorului. Acesta este persoana care gestioneazã capitalul (propriu sau aflat în proprietatea altor persoane) şi care exercitã şi funcţia de şef de întreptindere (manager).
b) Abordarea adaptivã – este practicatã de cãtre întreprinderile comerciale mari şi foarte mari cu evoluţia viitoare insuficient definitã, cu scopul infuficient clarificat, fãrã o anticipare a cerinţelor pieţei. Autoritatea şi responsabilitatea sunt dispersate între membrii conducerii participative.
c) Abordarea planificatã – este recomandabilã pentru firmele comerciale de dimensiuni mijlocii. Ea pune accentul pe evaluarea, cunoaşterea şi direcţionarea evoluţiei viitoare şi pe planificarea ştiinţificã a activitãţii. Autoritatea şi responsabilitatea aparţine managerului de grup ce elaboreazã o strategie coerentã şi unitarã.
Cea mai formalizatã abordare este cea planificatã, iar cea mai puţin formalizatã este abordarea antreprenorialã.
Literatura de specialitate evidenţiazã 3 abordãri specifice de stabilire şi realizare a conducerii strategice:
– abordarea antreprenorialã;
– abordarea adaptivã;
– abordarea planificatã.
a) Abordarea antreprenorialã – este adecvatã firmelor mici şi/sau tinere. Ea urmãreşte expansiunea economicã prin valorificarea promptã a oricãror noi posibilitãţi ale pieţei, chiar în condiţii de incertitudine şi risc. În aceste firme autoritatea şi responsabilitatea sunt concentrate în mâinile întreprinzãtorului. Acesta este persoana care gestioneazã capitalul (propriu sau aflat în proprietatea altor persoane) şi care exercitã şi funcţia de şef de întreptindere (manager).
b) Abordarea adaptivã – este practicatã de cãtre întreprinderile comerciale mari şi foarte mari cu evoluţia viitoare insuficient definitã, cu scopul infuficient clarificat, fãrã o anticipare a cerinţelor pieţei. Autoritatea şi responsabilitatea sunt dispersate între membrii conducerii participative.
c) Abordarea planificatã – este recomandabilã pentru firmele comerciale de dimensiuni mijlocii. Ea pune accentul pe evaluarea, cunoaşterea şi direcţionarea evoluţiei viitoare şi pe planificarea ştiinţificã a activitãţii. Autoritatea şi responsabilitatea aparţine managerului de grup ce elaboreazã o strategie coerentã şi unitarã.
Cea mai formalizatã abordare este cea planificatã, iar cea mai puţin formalizatã este abordarea antreprenorialã.