STRATEGIA INTERNAŢIONALIZÃRII

Strategia de ansamblu, pe termen lung, a firmei de afaceri internaţionale este determinatã de 3 factori cu conotaţie internaţionalã:
1 – istoria firmei constând în: experienţa acumulatã în strãinãtate, succesele înregistrate din dezvoltarea anumitor relaţii internaţionale; eşecuri din dezvoltarea anumitor relaţii internaţionale.
2 – cultura corporaţionalã, adicã tradiţiile de deschidere internaţionalã, interesul pe pieţele strãine, extinderea geograficã a reţelei sale de contacte.
3 – comportamentul pãrţilor implicate în activitatea firmei (acţionari, manageri, salariaţi) exprimat prin conservatorism sau spirit antreprenorial, atitudinea în raport cu riscul şi incertitudinea, ş. a..
Ansamblul acestor elemente influenţeazã opţiunile strategice ale firmei, pe termen lung, stimulând sau descurajând implicarea sa internaţionalã.
Formularea unei strategii de internaţionalizare necesitã parcurgerea anumitor faze:
a) analiza datelor externe;
b) analiza potenţialului firmei;
c) determinarea obiectivelor internaţionale ale firmei;
d) studierea alternativelor strategice şi alegerea strategiei;
e) elaborarea şi realizarea programului de internaţionalizare.
Încadrarea strategiei de internaţionalizare în strategia de ansamblu a firmei se realizeazã, atât în procesul de formulare a strategiei, cât şi în procesul de implementare a activitãţii. Pe mãsura parcurgerii diferitelor faze ale internaţionalizãrii este necesar sã se evalueze conformitatea strategiei de internaţionalizare cu opţiunile pe termen lung ale firmei.
Pe de altã parte, la fiecare decizie majorã privind internaţionalizarea se analizeazã compatibilitatea acesteia cu strategia generalã a firmei.
Metodologia de elaborare a strategiei de internaţionalizare cuprinde douã pãrţi:
A. (7.1.) Premisele strategiei de internaţionalizare;
B. (7.2.) Formularea strategiei de internaţionalizare.