Comerţul extern.

Comerţul extern sau internaţional reprezintă o cale prin care economiile naţionale se pot specializa, pot realiza creşterea productivităţii factorilor economici de care dispun şi , în general, pot realiza producţii mai mari faţă de situaţia când nu participă la schimburile economice internaţionale.
Comerţul internaţional cuprinde ansamblul tranzacţiilor de export şi de import de bunuri economice, realizate între agenţii economici din ţări diferite, în schimbul unei sume dintr-o valută convertibilă.
Obiectul comerţului poate fi: bunurile materiale, tehnologii, capital , valută etc.
Operaţiunile de comerţ cuprind: import şi export marfar, turism internaţional, prestări şi servicii internaţionale.
Principalele criterii care stau la baza participării ţărilor la comerţ internaţional sunt:
 Criteriul avantajului absolut- specializarea ţărilor din cauza costurilor absolute mai mici;
 Criteriul avantajului comparativ- specializarea în baza costului de oportunitate mai mic;
 Criteriul dotării cu factori de producţie
 Criteriul productivităţii
 Criteriul efectului de antrenare specializarea după ramurile care produc un efect înalt de antrenare, adica care contribuie la dezvoltarea şi celorlalte ramuri sau domenii de activitate;
 Criteriul dinamicii şi structurii cererii internaţionale de bunuri şi servicii.
Participarea fiecării economii internaţionale la comerţul internaţional este reflectat prin balanţa comercială şi balanţa de plăţi.
2.Balanţa de plăţi externe şi Balanţa comercială şi structura ei.
Ca instrument economic, valutar financiar, folosit pentru evidenţa, analiza şi controlul interdependenţelor externe ale unor ţări, unrol deosebit are balanţa de plăţi externe.
Balanţa de plăţi externe (BPE) reprezintă un document statistic în care se înscriu şi se compară plăţile şi încasările în valută străină, care rezultă din tranzacţiile economico – financiare ale economiei date cu alte state.
Balanţa de plăţi vizează toate fluxurile economice ale unei ţări, respectiv:
– importurile şi exporturile de mărfuri;
– comerţul internaţional cu servicii şi transporturile internaţionale;
– plasamentele internaţionale de capital pe termen lung;
– plasamente internaţionale de capital pe termen scurt sub formă de credite comerciale.
Balanţa de plăţi se descompune în următoarele structuri:
I. balanţa comercială formează balanţa de plăţi
II. balanîa serviciilor (invizibilelor) curente.
III. balanţa capitalurilor pe termen lung formează balanţa
IV. balanţa capitalurilor pe termen scurt capitalurilor.
Balanţa de plăţi poate fi la rîndul ei:
– balanţa de plăţi echilibrată, atunci cînd încasările sunt egale cu plăţile;
– balanţa de plăţi excedentară (activă), atunci cînd încasările sunt mai mari decît preţurile. În cazul dat avem o activitate economică eficientă, permiţînd creşterea rezervelor valutare ale ţării şi efectuarea unor investiţii internaţionale de capital.
– balanţa de plăţi deficitară (pasivă), atunci cind plăţile (datoriile) sunt mai mari decît încasările. Reflectă o situaţie negativă, o ineficienţă a economiei naţionale şi poate fi acoperită prin următoarele căi:
# export de metale preţioase
# export de mărfuri
# export de valute şi devize (cambii, cecuri, obligaţiuni) convertibile
# împrumuturi şi credite din străinătate.
Prin participarea economiilor naţionale la schimbul internaţional de valori, la operaţiunile de comerţ internaţional, acestea îşi rezolvă următoarele probleme:
a) se asigură factorii de producţie şi bunurile de consum de care economiile naţionale nu dispun, sau cantităţile disponibile sunt insuficiente;
b) asigură realizarea restructurării, modernizării retehnologizării şi dezvoltării producţiei;
c) se asigură acele bunuri economice care nu pot fi produse în ţară;
d) amplifică concurenţa la nivelul pieţelor interne.
Balanţa comercială este tabloul statistico-economic, care cuprinde valoarea totală şi pe grupe de mărfuri a exportului şi importului. Balanţa comercială este o parte a balanţei de plăţi.
Balanţa comercială urmăreşte echilibru între valoarea mărfurilor exportate şi celor importate.
Balanţa comercială poate fi:
1. balanţă comercială echilibrată (soldată)- când valoarea exportului este egală cu a importului, o balanţă pur teoretică;
2. balanţa comercilă excedentară (activă)- valoarea exportului depăşeşte valoare importului, arată de obicei că ţara are un excedent de valută în urma vânzărilor peste hotare, este un obiectiv pentru ţările care au datorii externe sau care se pregătesc să treacă la convertibilitatea valutei naţionale;
3. balanţa comercială deficitară (pasivă)- exportul este mai mic ca importul ca valoare, o situaţie negativă care determină statul să diminueze, pentru a acoperi dificitul, rezervele valutare, fie să apeleze la credite externe .
În funcţie de aria relaţiilor comerciale balanţa comercială se clasifică în:
1. balanţa comercială generală atunci când se analizează tot spectru de relaţii comerciale ale unei ţări;
2. balanţa comercială parţială- când se abordează relaţiile doar cu o anumită ţară sau un grup restrâns de ţări.